Rezectia apicala pe intelesul tuturor

Rezecția apicală este o procedură chirurgicală conservatoare. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că se realizează pentru a salva un dinte care, în mod normal, este viabil pentru extracție. În ce constă mai exact? În îndepărtarea vârfului rădăcinii și a țesuturilor înconjurătoare care sunt infectate.

Deși extracția dentară este în continuare cea mai des întâlnită manoperă chirurgicală din sfera stomatologiei, tendințele moderne pledează spre terapia conservatoare.

Îmbolnăvirea pulpei dentare (a „nervului”) și complicațiile ei nu pot fi întotdeauna rezolvate pe cale endodontică, adică prin „scoaterea nervului” și obturarea canalului radicular (locul rămas în urma scoaterii nervului). Uneori, realizarea unui tratament corespunzator este imposibilă, caz în care se apelează la rezecția apicală.

Când se realizează rezecția apicală?

• – când, datorită particularităților anatomice ale dintelui, nu se poate realiza o curățare și sterilizare a canalului pe toată lungimea lui
• – când există anumite obstacole în obturarea completă a canalului radicular, cum ar fi instrumente rupte în treimea apicală (adică la vârful rădăcinii)
• – când există fracturi orizontale la nivelul vârfului rădăcinii
• – când tratamentul de canal eșuează
• – când avem leziuni mari (infecții) la vârful rădăcinii, care nu pot fi îndepărtate prin simpla tratare a canalului radicular

Ca și procedură, rezecția apicală se poate realiza la toate grupele de dinți, intervenția fiind mai limitată la nivelul molarilor 2 superiori și inferiori, precum și al premolarilor inferiori, cazuri în care intervenția este mai dificilă. Succesul procedurii depinde foarte mult și de motivul pentru care a fost efectuată.

Rezecția apicală constă în următoarele etape:

• – anestezierea dintelui, a gingiei și a osului unde se va realiza intervenția
• – realizarea unei incizii la nivelul gingiei, în dreptul dintelui ce urmează tratat și descoperirea rădăcinii dintelui
• – îndepărtarea vârfului rădăcinii și a țesutului infectat din jurul rădăcinii
• – obturarea retrogradă a dintelui rămas
• – repoziționarea și suturarea gingiei

După intervenție, pacienții pot simți durere puternică sau poate apărea un edem inflamator. În acest caz, medicul stomatolog o să vă recomande antiinflamatoare. Indicațiile postoperatorii sunt destul de asemănătoare cu cele care se fac în cazul extracțiilor mai dificile și o să vi le prezinte medicul stomatolog după realizarea intervenției.

www.dentaldesign.ro
www.drfondrea.ro