Dacă ți se oferă des de către apropiați gumă de mestecat sau bomboane mentolate atunci este cazul să citești acest articol.
Halena reprezintă respirația urât mirositoare, neplăcută. Este un fenomen frecvent întâlnit care afectează viața individului într-un mod negativ atât pe plan social, cât și personal. Oamenii în general au tendința să îi respingă și să se îndepărteze de persoanele cu respirație urât mirositoare. Dacă faci parte din milioanele de oameni care suferă de această boală este cazul să afli că există tratament și că o respirație plăcută îți poate schimba viața.
Halena se clasfică în două mari categorii: fiziologică și patologică.
Halena fiziologică se întâlnește în cazul consumului unor alimente cum ar fi ceapa, usturoiul, alcoolul, tutunul. Tratamentul în acest caz este foarte simplu: se întrerupe consumul și se realizează o igienă bucală riguroasă.
Halena patologică este cea îngrijorătoare, ea făcând obiectul acestui articol. Cauzele halenei sunt numeroase, însă principala cauză o reprezintă igiena bucală deficitară. Respirația urât mirositoare provine de la alimentele ingerate și de la bacteriile care se află deja în cavitatea bucală. Mirosul din gură este rezultatul activității bacteriilor.
În gură, bacteriile care trăiesc aici interacționează cu particule de mâncare, cu țesuturile și sângele și dau naștere unor compuși volatili urât mirositori. Însă de cele mai multe ori originea halenei este chiar în cavitatea bucală și se datorează unor afecțiuni stomatologice cum ar fi: carii, gingivite, parodontite, stomatite , xerostomie (uscarea excesivă a gurii). Lipsa unei igiene corespunzătoare duce la dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucală, mai ales în spațiile cu putin oxigen: între dinți, la baza limbii, sublingual. Aceste bacterii produc în urma proceselor metabolice compușii cu sulf care dau respirației mirosul neplăcut.
Igienei bucale deficitare îi este de obicei asociat un alt obicei direct responsabil pentru apariția halenei: fumatul. Gudronul și nicotina din fumul de țigară se acumulează pe dinți și pe limbă, determinând uscarea mucoasei bucale. Cantitatea redusă de saliva va determina o apărare deficitară în fața bacteriilor, datorită alterării valorii pH-ului optim pentru apărarea anti-infecțioasă și datorită nivelului scăzut de lizozim (substanță cu rol antibacterian conținută de salivă).
Pe lângă afecțiunile bucale și igiena deficitară există o serie de afecțiuni sistemice care pot determina apariția halenei:
1. afecțiuni ORL: infecții faringiene, amigdaliene
2. deshidratare
3. după consumul unor medicamente
4. infecții fungice : micoze, candidoze orofaringiene
5. diabetul zaharat (halena cu miros de mere verzi, halena acetonemică)
6. insuficiența hepatică cronică: halena cu miros de sulf
7. insuficiența renală cronică: halena cu miros amoniacal (halena uremică) deoarece rinichii compromiși nu mai pot epura organismul de produșii de excreție (uree, amoniac)
8. infecții pulmonare
9. boala de reflux gastro-esofagian
10. diverse afecțiuni gastrice ce îngreunează sau fac imposibilă progresia alimentelor (ex: diverticuli esofagieni, cancer gastric sau esofagian).
Tratamentul halenei este eficient dacă se identifică exact cauza ei. În cazul halenei datorată unor boli sistemice se consultă medicul de familie și apoi medicul specialist pentru identificarea bolii care o cauzează. Studiile au arătat însă că în aproximativ 90% din situații halena este dată de afecțiuni bucale. Tratarea acestei boli începe in modul cel mai simplu cu putință: îngrijirea dinților, spălarea regulată a acestora și eliminarea resturilor alimentare dintre dinți, curățarea limbii – care adună foarte mulți microbi – și vizita regulată la medicul stomatolog.
Dacă se exclud toate bolile sistemice care o pot provoca, singura cauză a halenei rămâne igiena bucală sau mai bine zis lipsa ei. În acest caz tratamentul este de instruire cu privire la aplicarea unei rutine zilnice de curățare a cavității bucale.
Dinții trebuie curățați dimineața, seara și după fiecare masă, în mod corect, pe fiecare parte a lor, cu mișcări circulare vibratorii. Este esențială folosirea atei dentare pentru îndepărtarea resturilor alimentare cantonate în locuri in care periuța de dinți nu ajunge. Nu uitați că placa bacteriană se depune și pe gingii, și pe obraji, și mai ales pe limbă, așadar ocupați-vă de igiena intregii guri. Se poate folosi și apă de gură, dar e mai puțin eficace decât un periaj corect al întregii cavități bucale. Igiena bucală personală trebuie neapărat însoțită de igienizare profesională o dată la șase luni și de o consultație stomatologică care poate identifica din timp orice factor cauzator al halenei.
Ca și adjuvant al tratamentului este important să se mențină o hidratare bună a organismului pentru a împiedica scăderea cantității de salivă, aceasta fiind cel mai bun mecanism de apărare împotriva halenei prin acțiunea ei protectoare împotriva dezvoltării florei bacteriene în exces. Pentru stimularea salivației se mai pot folosi gume de mestecat, legume și fructe proaspete.
Comentarii prin facebook