În urmă cu câteva decenii, cărțile erau considerate o adevărată comoară. Toate informațiile necesare puteau fi găsite în cele mai mari biblioteci. Era un privilegiu să ai acces la informație. Întotdeauna un om informat a fost un om mai ager și apoi, odată cu industrializarea în masă, a devenit și oportunist.
În era comunistă, multe titluri nu se găseau în librării sau în biblioteci, ci se împrumutau în secret între prieteni. Era mult mai prețuită o lectură în lipsa oricărui alt mijloc de entertainment. Cu alte cuvinte, cărțile erau internetul acelei perioade, dar un internet pe dial-up și cu o grămadă de restricții.
Am ajuns să avem acces aproape nelimitat la informație, la know-how și la ideile altora, iar asta e bine. Marele minus este că, în acest secol al vitezei, puțini mai pun la îndoială veridicitatea și autenticitatea celor citite. Toată lumea a ajuns să scrie, să zică sau să formeze o anumită opinie publică. Vocile sunt multe și disipate, însă un mic procent din aceste voci dăinuie peste timp.
Totul ține de modul și scopul pentru care folosim acest beneficiu. Din fericire, ca țară, avem scriitori ce scriu pentru generațiile viitoare, oameni ce gândesc în perspectivă. Pe lângă miile de cărți cu vampiri, siropoasele romane semnate Sandra Brown și coloratele de cărți de gătit, avem și autori traduși în zeci de limbi, cunoscuți pe mapamond, cu șanse la Nobel. E mare lucru ca într-o țară care de-abia mai poate opri exodul intelectualilor, să existe oameni ce scriu și să o facă bine. Oameni politici, academicieni sau simpli debutanți, acoperă o mare varietate de subiecte.
Avem proză fantastică, cu sute de titluri de cea mai bună calitate, literatură modernă ce intrigă orice cititor și cărți de specialitate gata să fie absorbite de sinapsele curioșilor. Marele beneficiu constă totuși în faptul că avem acces la titluri străine ce au început să fie traduse în masă. În sfârșit, ne putem bucura de cărți pe care mai demult le comandam doar de pe Amazon.
Am învățat multe, dar mai avem încă foarte multe de învățat, asta indiferent de cât de avansați vom fi ca intelect. Sfatul meu este că o carte prinde bine indiferent de situație, pentru că ne transpune într-o altă lume, mai bună sau mai rea, dar o lume a noastră. Imaginația e o hrană după care orice cerebel ar trebui să tânjească, asta pentru a-și antrena mecanismul vital.
Comentarii prin facebook