Știți paradoxul electoral cu candidatul care le transmite alegătorilor numai porcării, îi insultă, le cere să nu fie votat, că nu merită o astfel de demnitate, iar după numărarea voturilor constată că a fost ales de poporul entuziast. Anul trecut, Nicolae Robu n-a zis nimic urât de timișoreni, ba i-a încântat cu promisiuni savuroase, pasaje supra și subterane, stadioane și săli polivalente, iar drept răsplată a fost votat de jumătate dintre timișorenii prezenți la urne. Apoi, spre alegerile generale, a început să trăiască politica tot mai nervos, ba chiar a început să certe timișorenii ce îndrăzneau să-l ia la întrebări, ceea ce i-a adus o frumoasă zestre de parlamentari USL de Timiș și un scor de aproape 60% pentru Senatul României. În loc să se erodeze odată cu timpul și timpurile, să piardă încrederea timișorenilor după ce parteneriatul cu parlamentarii locali ai USL s-a dovedit total ineficient, Nicolae Robu a ajuns să fie tot mai bine văzut în diverse sondaje, cu ”scorul” de 80% încredere printre alegătorii orașului.
Și nu oricum, ci după certuri tot mai aspre în întâlniri stradale cu cetățenii, unul dintre turbulenți fiind dat pe mâna poliției locale pentru că a avut curajul să-l deranjeze în Piața Operei pe edilul liberal. A urmat episodul ”Palmierii” și toată bășcălia ce-a însoțit subiectul, tăierea copacilor în Piața Bălcescu și-n Soarelui, ocazie numai bună pentru primar să-i considere „isterici” pe contestatari. „Reduși mintal” au fost unii dintre cei ce se revoltau din cauza închiderii circulației pe Podul Michelangelo, iar ”penibili”, cei care-l critică pentru decizia de a deschide Piața Unirii autovehiculelor. În fine, ăsta e alt subiect pentru care au ridicat piatra și cei ce simt civic, și cei ce simt politic, și dintre aceia care atunci când și-au zugravit în bucătărie au depozitat, provizoriu, mobila în sufragerie și dormitoare.
Nu s-au mai făcut sondaje de opinie după această ieșire, nici după scandalul cu moș Stoia, dar sunt toate șansele ca Nicolae Robu să fi trecut deja de 100%. Omul crește și nu se mai oprește, precum realizările sale de 500% în primul semestru de mandat. Poate că dacă i-ar face pe oameni „iresponsabili”, cu siguranță că s-ar găsi mulți să-i dea dreptate, „derbedei” poate că n-o să ne facă, dar dacă se enervează poate că de „mitocani” nu vom scăpa până la anul. O greșeală n-aș fi făcut-o în locul dumnealui. Să vorbești mai în glumă mai în serios că nu te mai descurci cu banii din lefurile de primar al Timișoarei și de dascăl la Universitatea Politehnică, când tu reprezinți conducerea unei puternice filiale a „partidului” de guvernământ ce-a promis o viață mai bună, când ai jde mii de parlamentari cu treabă prin parlament, trebuie să fie un exercițiu tare reușit de cinism.
Perfect de acord cu cei ce-o să zică că omul e un spirit liberal și că liberalul tinde la mai mult și la mai bine. Să spui că vrei mai mult e OK, dar să afirmi că nu te descurci cu 200 de milioane de lei media lunară în 2012 (e adevărat, cu câteva luni de rector-senator înainte de slujba la primărie) este miștocăreală curată nu la adresa salariatului de la Podul Michelangelo cu opt milioane pe lună leafă, nici la bugetarul cu spor de xerox sau la polițistul cu primă de murături, ci chiar la ideea de simț al realității. Dacă mai pui la socoteală că primarul Robu și-a dublat depozitele în bancă în acest an cu salariu ”redus”, te duci cu gândul că omul ăsta a ajuns în halul ăla că nu mai poate pune deoparte de-un Audi Q7, de-un concediu în Seychelles, timp în care se comportă ca un personaj din popor, cazat într-un apartament în zona Soarelui. Bine că n-a pierdut procesul cu ANI și n-a fost pus în situația de a returna salariul de rector incompatibil, că cine știe ce mai făcea, era obligat să facă pace cu frații Cristescu.
Comentarii prin facebook