Aș vrea să mulțumesc pe această cale politicianului care i-a convins pe ministrul Rus, pe Victor Ponta, să introducă centura de sud și centrul intermodal în masterplanul de transporturi. Numai că habar n-am cui să mă adresez cu osanalele mele. Inițial voiam să zic „Bravo, Sorine!”, gândindu-mă că ministrul Grindeanu, prietenul premierului, l-a avertizat pe președintele PSD în ce căcat bagă filiala cu boicotul ăsta investițional. Apoi a venit primarul Nicolae Robu cu laudele sale la adresa deputatului UNPR Ion Răducanu. Nici „Bravo, Ioane!” n-am apucat să zic, că presa a și speculat că liberalul Robu are vreun interes ascuns în atragerea uneperistului în vreo combinație națională ori locală cu noul PNL. Ca să nu greșesc și fără să dau dovadă de patimă politică am să zic „Bravo, Sorine, și bravo, Ioane!”, chiar dacă banii ăștia publici sunt adunați prin taxe și de la timișoreni, bună parte din ei, iar parlamentarii în cauză au fost aleși tocmai pentru a face bine locului, nu să-i laud eu. Aș fi zis și „bravo, Victore!”, dacă premierul României nu ar fi dovedit încă o dată atâta rea intenție față de capitala Banatului.
Până și Sorin Grindeanu admite, într-un comunicat de presă, că decizia cu acceptarea celor două investiții timișene a venit după o dispută grea, „după îndelungi și aprinse discuții”. De ce așa aprinse, de ce așa îndelungi, dacă Victor Ponta ar fi prețuit Timișoara așa cum încearcă pesediștii să o arate? Bine, aici se poate discuta și despre calitatea lobby-ului timișean la „porțile” centrale. Niciodată nu am excelat în așa ceva, fiindu-ne mai lesne să ne acceptăm și să ne profilăm public statutul de victime ale sistemului. Nu știu cine face studiile astea pentru masterplan, niște specialiști cofetari sau doar niște pricepuți frizeri, dar de la o poștă de vede că excluderea inițială a proiectului din masterplan pe motiv de oportunitate este luată ori de politicieni răzbunători, ori de vreun începător în transporturi. Din acest motiv, să vii acum să lauzi Guvernul Ponta pentru că a cuprins Timișoara pe harta investițiilor europene în acest domeniu mi se pare cel puțin o bătaie de joc.
După ce ne-am tăvălit pe jos, unii de indignare, alții implorând milă, două proiecte timișene sunt în stadiu de a li se promite finanțare europeană și de la bugetul central. Nu se știe când, dar măcar nu au fost excluse, binecuvântat fie guvernul României! Însă de la centură și intermodal până la întreaga listă cu promisiuni e cale lungă. Timișoara rămâne în urmă și cu bazinul de înot, cu stadionul, cu sala polivalentă, cine știe când ne vom racorda civilizat la autostrada de la Giarmata? Spitalul regional așteaptă și el un alt mandat cu lobby strălucit. Chestiuni minimale pentru un interval de cinci-zece ani, că nu-l poți acuza pe Ponta că nu-ți dă bani de metrou la Timișoara.
Aș spune că decizia lui Ponta și Rus echivalează cu o butelie de oxigen pentru filiala condusă de Sorin Grindeanu. Pentru moment. În funcție de planificarea acestor investiții în cincinalul masterplanului, „oxigenul” pesedist s-ar putea transforma din nou în hidrogen sulfurat urât mirositor. Lucru de care cu siguranță se va asigura liberalul Nicolae Robu când va da asaltul pentru un nou mandat la Primăria Timișoara. Mai avem nevoie de miting pentru a arăta că PSD nu bagă în seamă Timișoara? Vedem în sondajele primarului. Poate că momentul nu va mai produce efervescență timișoreanului. Poate nu vor mai ieși 20.000 de oameni în stradă, cât a vrut primarul, poate nici 5.000, o cifră mai realistă, dar dacă nu acum, atunci când? Că ajunge PNL la guvernare și vom fi umpluți de respect?
Comentarii prin facebook