Sa radem sau sa plangem? Care e „interesul national”?

Scamatorie, frate! Am plecat din țară cu Ponta premier și m-am întors cu Gabriel Oprea prim-ministru. Nici nu știam, să mă bucur sau să plâng amarnic? Ca unul fără pesedism în cazier, eram tentat să dau curs bucuriei pentru faptul că, măcar o vreme, nu mai e Ponta la Palatul Victoria. Cu toate că, am senzația, prezența lui Ponta în fruntea Executivului blochează ascensiunea unuia și mai nociv din social-democrația românească. Oricât de mincinos și de fraudulos o fi Ponta – penal, dacă va zice Justiția – PSD e oricând pregătit să dea țării ceva mai rău. Dar să ne întoarcem la Gabriel Oprea. Să râdem sau să plângem? Amândouă. Omul ăsta a ajuns numai prin „jmecherie” acolo unde a ajuns și e genul ăla de individ care nu vrea să știe până unde se poate întinde, după vorbă, după port, după pregătire, la urma urmelor. Președintele UNPR și al „interesului național” habar n-are cât de penibil este să trăim într-o țară cu el prim ministru, fie și interimar, cât timp premierul oficial este fugar din motive aparent medicale.

E ca și cum l-ai pune pe Daniel Iordăchioaie să concerteze cu Mick Jagger în deschidere. Sau pe fostul fotbalist Adrian Stoicov antrenor la Barcelona, iar acesta, nevinovat, să accepte cu mare plăcere. Putem găsi însă comparații și mai terifiante. Gabriel Oprea a fost garda de corp a lui Miron Cozma. Da, acel Miron Cozma, condamnat pentru tot felul de infracțiuni de neconceput pentru o țară europeană modernă. Om care a condus de jos o acțiune barbară de pe urma căreia România a cutremurat Occidentul la scurt timp după Revoluție. Cu morți îngropați în gropi comune, cu scene de linșaj public. Ce „distracție” ar fi fost în Germania dacă șef al cancelariei ar fi ajuns aghiotantul lui Herman Göring! Sau în Rusia, moștenitorul lui Beria? Ori Ion Iliescu în România? Bine, Gabriel Oprea e mic, mult mai mic, dar tot nu știu dacă e de râs sau de plâns să dăm de acest personaj în fruntea Executivului unei țări a Uniunii Europene, anul 2015.

Am mai spus-o și o reiau de câte ori am ocazia. PSD poate face un mare bine României dacă ar scăpa scena politică de acest individ cu tot cu partidul său. Cineva trebuie să vadă că în acest moment interesul național ar fi să se curețe viața publică de formațiuni politice ajunse la masa cu bucate fără competiție electorală. PC-ul lui Voiculescu pare să fie condamnat fără un partid gazdă. La fel și slugile din gruparea Tăriceanu. Mai rămâne ca PSD și PNL să se sature de politica șantajului și-a trădării promovate de UNPR, oricât de utilă ar fi fost ea lui Băsescu și Ponta în ultimul deceniu. Și oricât de patriotic s-ar transfera șantajul partidului „balama” de la UDMR la o gașcă românească securisto-milițienească. Zilele trecute chiar am auzit un mesaj glumeț din UNPR Timiș. Încă nu se știe dacă Uniunea merge în alianță sau singură. Eu propun să voteze acum cu liberali, apoi să meargă în alianță cu PSD, iar după alegeri să trădeze și să facă guvern cu PNL. Bineînțeles, urmând „interesul național”. Poate așa se va satura cineva și de Gabriel Oprea.