La Cinema City rulează zilele acestea o nouă ecranizare a celebrei povestiri „Peter Pan”, scrisă de J. M. Barrie în 1904.
Scenariul trece pe lângă povestea cunoscută a lui Peter Pan preluând din mers pirații, zânele și băștinații și amestecându-i într-o poveste asemănătoare, dar nu la fel. Filmul mizează foarte mult pe efectele 3D, de la corabia vânată de avioanele britanice, trecând prin picăturile uriașe aflate în spațiu și în care se văd pești, ba chiar și un crocodil, până la neverosibila cavernă a zânelor. Ce e mult, e prea mult, chiar dacă unele ghiulele chiar te fac să îți ferești capul, iar peisajele îți taie răsuflarea.
Povestea îl are ca personaj principal pe Peter, un orfan abandonat, în stilul clasic victorian, la ușa unui orfelinat, de o mamă care ne uimește de la bun început prin agilitate și frumusețe (o să vedeți în film ce e cu mama lui Peter). Aici crește alături de un bun prieten, tovarăș preferat de pozne și trăznăi, sub aspra supraveghere a maicilor mereu prevăzătoare… sau ceva asemănător. Așa cum ne așteptam, la un moment dat apar pirații care-l răpesc ducându-l în Țara de Nicăieri, loc cu adevărat vrăjit și frumos, dacă nu s-ar dovedi a fi o sinistră colonie de mineri-sclavi. Ajutat de un miner pe nume Hook și de un miraculos și neașteptat zbor, Peter începe să lucreze în favoarea unei profeții, care-l desemnează ca salvator al insulei.
În această variantă a poveștii, piratul cel rău este Barbă Neagră interpretat de Hugh Jackman, într-un al doilea rol care nu i se potrivește. Primul a fost de băiet-rău-în-pantaloni-scurți în „Chappie”, nereușita lui Neill Blomkamp. Din păcate, bine ascuns sub farduri și pene din talentul lui Hugh au rămas vizibili doar ochii. Mi-a adus aminte de Johnny Depp, la fel de invizibil sub machiaje începând cu Edward Scissorhands, Pirații din Caraibe, Charlie și Fabrica de Ciocolată până la mai noul The Lone Ranger, de nu mai poți recunoaște actorul de decor! În fine, un alt loc comun al filmului este James Hook (Garrett Hedlund) viitorul Captain Hook, cel cu cârlig în loc de braț, salvatorul lui Peter din colonia de mineri, un Indiana Jones în decor de Avatar. În fapt întreaga insulă cu al său Trib este un Avatar cu personaje colorate, vesele și sportive ca într-un număr de circ.
Nu pot să trec mai departe fără a pomeni de coloana sonoră. E o combinație ciudată, nu știu la câtă lume va place. Dar pentru un film de copii să bagi Nevermind de Nirvana ca imn al piraților…. e o dovadă de curaj sau de inconștiență.
Un lucru care pe mine m-a deranjant este lipsa Clopoțicii, adică ea apare ca o mică zburătoare strălucitoare, dar nu are nici un rol. Păcat, Tinker Bell este o parte importantă a poveștii micuțului Peter Pan. Altfel, în film apar toate personajele binecunoscute: Tiger Lily (Rooney Mara), frumoasă ca o prințesă, crocodilii, care sunt imenși și monstruoși, sirenele, niște frumuseți subacvatice binevoitoare, Mr. Smee care din irlandezul descurcăreț este transformat aici în indianul descurcăreț (o schimbare reușită) și restul personajelor de basm: pirați, zâne, orfani, indigenii din trib.
Pe ansablu povestea este plăcută. Are multă culoare, multă mișcare și agitație, multă magie și fapte incredibile. Cu siguranță toate acestea vor face ca filmul să fie îndrăgit de cei mici. Pentru cei mari, care și ei ar fi vrut o poveste bună, filmul scârțâie. Dincolo de farmecul inerent al poveștii în sine, jocul actorilor este slab, ei nu reușesc să ofere adâncime personajelor, care rămân doar schițate – singurul personaj cu consistență fiind chiar Peter Pan (Levi Miller) – compensația dată de efectele 3D, imagine și parțial de coloana sonoră nu este suficientă pentru a ridica acest film în rândul poveștilor nemuritoare.
Comentarii prin facebook