Azi-mâine liberalii își stabilesc candidații pentru viitoarea formulă a parlamentului. Dar înainte ca filiala să stabilească cine e pe locul doi la deputați, după Marilen Pirtea, și cine e după Blaga la senatori, primarii vor decide pe cine trimit în zona presupus eligibilă ofertei electorale liberale. Așa s-au legat din nou la cap cei din conducerea PNL Timiș. Au mai făcut-o și cu ocazia alegerilor locale și tot n-au învățat nimic. În loc să le spună primarilor și celorlalte organizații (femei, tineri) că le scoate el democrația din cap, Nicolae Robu face pe elegantul, propunând locuri rezervate pe căprării. Să vedem ce iese. Discuția mai aprinsă se poartă în jurul lui Alin Popoviciu. Deputat și inculpat al României.
Alin Popoviciu nu e nici mai antipatic decât Horia Cristian, nici mai simpatic ca Ionuț Nasleu. Poți vorbi cu el de Poli, da, de Steaua, îi mai amintești la mișto de înghețata violetă, șmenuri, poante… Diferența dintre Alin Popoviciu și Dorel Covaci, de exemplu, e că într-o discuție cu deputatul liberal e posibil să nu te plictisești în prima fază. Nu zic că un dialog cu dl Popoviciu e spumos ca o serată Pleșu-Liiceanu, dar omul încearcă să se facă plăcut, dă senzația că poate rezolva în felul lui orice problemă de pe pământ, iar asta place mult de tot primarilor, dacă vreți, un Titu Bojin mai tânăr. Iar anii petrecuți sub domnia lui Băsescu și Elena Udrea au arătat că așa este, investiții cu multe zerouri, chiar dacă alocate și executate discutabil, au curs spre primării din nord-vestul județului. Din acest motiv, votul preliminar al edililor liberali se presupune a fi în favoarea lui Alin Popoviciu.
De ce ar trebui să aibă primarii, tinerii și femeile câte un candidat? Dacă vreți, această strategie face parte dintr-un gen de corectitudine politică propăvăduită la Bruxelles, forțat implementată la nivelul oricărei organizații locale de partid. Ceea ce ar fi aiurea, dacă nu e și asta o formulă de manipulare a votului intern, fără răspunderea șefului de filială. Totuși, un sâmbure de logică organizatorică ar exista. Ca să-i motivezi să pună osul la muncă în campanie, le dai edililor locul patru-cinci la deputați sau doi la senatori, în pericol de neeligibilitate, să existe o miză pentru toată lumea. Primarul poate scoate omul la vot, dacă vrea. Dacă pe listă sunt numai „bolovani” din punctul lui de vedere, atunci nu mișcă un deget. Dar asta se vede și din rezultatele votului ori prezență la urne și poți gândi alte sancțiuni neortodoxe care să atragă teama primarilor cu prea mult orgoliu.
Pe de altă parte, PNL Timiș vrea să facă un sondaj de opinie plătit de candidați. Dacă e făcut profesional, lucrarea va arăta dacă ceea ce vrea primarul dintr-o comună se potrivește cu ce vrea alegătorul. Cei care s-au obișnuit să creadă că nu contează ce vor alegătorii (dacă edilul vrea altceva) ar putea să se înșele amarnic, mai ales pe partea mai nepesedistă a electoratului. Ce-o să facă președintele PNL Timiș Nicolae Robu când va vedea o ruptură de acest gen? Dar Nicolae Robu este și el primar. Are și el un vot și normal ar fi ca votul primarului de Timișoara să aibă jumătate din totalul punctajului, proporțional cu ponderea electoratului timișorean în totalul județului, ceea ce i-ar da un drept de veto pe care nu știu dacă și-l dorește. Sau dacă este lăsat de București să și-l exercite.
Nicolae Robu are de ales între a oferi ceva iluzoriu cuiva, locuri vag eligibile, prin urmare, n-ar avea ce să piardă ca urmare a deciziei sale. Acesta ar fi un calcul pripit. Pe de altă parte, liberalii pot pierde astfel și din electoratul fidel, scârbit de câteva nume considerate toxice de pe lista PNL, dar tot mai tentat de suflul nou venit din USR. Liderul liberal vrea să lase impresia că se supune maselor, primarilor, tinerilor și femeilor, dar de când Nicolae Robu face doar ce-și doresc colaboratorii săi? Așa face și la primărie? Ca și în cazul Popoviciu, după aceeași logică se poate discuta și candidatura lui Vasile Blaga. O fi el președinte național, OK, îl primești cu „mândrie” și totodată cu strângere de inimă, dar nu e cam mult cu două pietre de moară la gât să te arunci în bătălia electorală? E mult, dar dacă-i ordin, cu plăcere.
Comentarii prin facebook