Tocmai ce-am aflat că în Oradea se poate. Ce se poate în Oradea liberalului Ilie Bolojan și nu se poate în Timișoara penelistului Nicolae Robu? Păi se poate ca în Oradea municipalitatea să interzică în zona centrală magazinele second-hand, agențiile de pariuri, saloanele de jocuri de noroc, casele de amanet, spălătoriile și service-urile auto. E adevărat că nu e vorba de o interzicere directă, ci de o supraimpozitare a acestor activități în zona zero a orașului, dar tot e un semnal dat, pur și simplu, de municipalitate. Fără vreo presiune anume, căci Oradea nu se grăbește să devină în 2021 capitală culturală europeană și să primească vizita a sute de mii de turiști. Nu știu cum ne vom descurca cu conținutul cultural al acelor zile, dar măcar îmbrăcarea orașului în haine noi e o treabă pe care nu trebuie să o ratăm, făcând-o fără cap și fără picioare.
Mă bucură preocuparea legală și legitimă a municipalității timișorene pentru renovarea clădirilor din zona Cetate și pregătirea pentru sancționarea celor care nu au de gând să fie buni proprietari. Mă bucură că se încearcă (momentan doar în faza unor impuneri birocratice, fără implementare în teren) alinierea spațiiilor comerciale de la parterul clădirilor din zonele pietonale în ceea ce privește tâmplăria și aspectul vitrinelor. Timp ar mai fi, dar nu-mi pot imagina că în Primăria Timișoara nu este cineva care să se fi gândit la măsurile luate de Oradea. Cum să-ți primești turiștii în 2021 cu magazin second-hand pe Alecsandri, cu o tarabă de pantofi de unică folosință pe Alba Iulia, care te îmbie să-i treci pragul cu anunțuri de genul „Sandale la doar 20 de lei”?
Poate că zona de promenadă a Timișoarei nu va putea susține atâtea străzi cu terase de restaurante, puburi sau cafenele pe toată lungimea lor din Unirii și până la Catedrală, ba chiar și spre Maria. Nu sunt atâția clienți care să susțină logica funcționării atâtor localuri. Înțeleg asta și renunț la visul de a trăi într-o Timișoară efervescentă precum este Temple Bar în Dublin, la cluburi cu muzică live, mâncare și băutură de calitate. Dar pentru a umple aceste goluri ne trebuie altceva. Magazine bune, chiar dacă scumpe. Centrul nu trebuie să atragă popor ce frecventează gheretele din complexul Euro, pentru un tricou și-o izmană turcească. Pe de altă parte, Cetatea nu trebuie să dea impresia de abandon. Geaba ai vopsit tu frumos clădirile, dacă un magazin de macrameuri se deschide doar o dată la cinci zile.
Cetatea nu trebuie să fie ieftină, ci cochetă, decentă, civilizată, chiar dacă această selecție o mai faci și prin preț. În cea mai savuroasă parte a unui oraș vechi, cu atâtea tradiții, nu trebuie să ai un campus juridic, cu notari unul peste altul, sau campus bancar. Pentru un contract de împrumut nu vin în zona zero, iar dacă aici li se oferă turiștilor case de schimb valutar fără țepe ar fi suficient. Dar sunt convins că în Primăria Timișoara se știu aceste lucruri. Doar de aia merge „fanaticul muncii” să-și petreacă concediile în zone civilizate ale Europei, nu să stea să doarmă pe șezlong, ci să vină acasă cu tolba plină de idei. Foarte bine, dar n-ar fi deloc rău să trimită pe cineva din primărie la băi, la Felix, lângă Oradea.
Comentarii prin facebook