Zilele trecute, fostul lider PNL Relu Fenechiu a fost eliberat din închisoare fără ca prejudiciul adus statului, în valoare de 5,5 milioane de lei, să fie recuperat. Mai mult, omul e prezentat peste tot ca un erou, închis pe nedrept de un sistem ticăloșit. Și ce făcuse „nevinovatul” Fenechiu? A cumpărat de la țigani la preț de fier vechi niște transformatoare, le-a vopsit și apoi le-a vândut unei firme de stat la un preț de 15-20 de ori mai mare. Așadar, nimic important. Înainte de Fenechiu, a fost eliberat, după doar trei ani efectuați din zece, un alt „erou” al zilelor noastre, nimeni altul decât Dan Voiculescu, zis Felix, zis Varanul. Nici prejudiciul produs de el n-a fost recuperat în totalitate.
Tot de dată recentă, fostul edil al Sectorului II, Niculae Onțanu a fost achitat de judecătorii care au considerat că faptele sale de mare șpăgar (luare de mită) ar fi prescrise. După un proces care a ținut zece ani, celebrul Radu Mazăre este condamnat cu suspendare într-un voluminos dosar privind retrocedarea frauduloasă de terenuri. Pentru prejudicii de peste 200 de milioane de euro, magistrații au crezut de cuviință că Mazăre merită patru ani de închisoare. Cu suspendare însă. Și exemplele ar putea continua. Da, există o excepție în ultima perioadă, cea a condamnării lui Puiu Popoviciu. Dar și aici judecătorii parcă s-au asigurat, înainte de-a da sentința, că samsarul de terenuri a dispărut din țară.
Având aceste situații, nu poți să te întrebi dacă, de exemplu, în urmă cu un sau doi ani se dădeau aceleași sentințe. Personal, sunt convins că nu. Achitările și eliberările pe bandă rulantă din ultima perioadă pentru fapte de corupție nu pot să n-aibă legătură cu ceea ce se întâmplă de opt luni încoace. Venirea PSD la putere a însemnat, înainte de orice, dorința acestui partid de-a rezolva problemele penalilor și în special ale corupților. Pentru asta au venit la guvernare, iar un argument în acest sens e faptul că pe partea economică e o vraiște totală.
Cu ajutorul altor penali din politică (Udrea, Băsescu etc) sau al televiziunilor și ziarelor patronate de pușcăriași sau pușcăriabili de mai multe luni se duce un adevărat război împotriva Justiției. Ținta principală sunt DNA și șefa acestei instituții, care a fost pur și simplu linșată mediatic. La acest atac concentrat s-au adăugat și problemele din interiorul DNA. Problema e că printre contestatarii DNA se numără și asociațiile judecătorilor. Judecători care, nu de puține ori, au fost chiar ei săltați pentru fapte de corupție. De fapt, asta i-a durut mult pe unii magistrați, faptul că erau și ei urmăriți. De ce erau urmăriți? Fiindcă erau corecți și cinstiți? Greu de confirmat.
Nu-i un secret că au fost vremuri în care mulți judecători vindeau sentințe ca la piață. Probabil și cu prețuri ca la mercurial. Aveai bani, putea să scapi de orice acuzație, dacă știai cum să investești cum trebuie acei bani. De frica procurorilor anticorupție, acest gen de practici s-a diluat însă foarte mult. Evident că războiul declanșat de politicieni și infractori împotriva DNA n-avea cum să nu slăbească această instituție. Moment speculat de judecătorii cu nostalgia altor vremuri. De unde și deciziile controversate din ultima perioadă. Tare mi-e frică acum că, dacă lucrurile vor continua în halul acesta, vom ajunge din nou, ca pe vremurile lui Adrian Năstase, ca „marea corupție” s-o regăsim în rândul chelnerilor, al „nașilor” de tren sau al dascălilor care dau meditații. Și asta, în pofida procurorilor care mai cred că marea corupție este totuși acolo unde e și puterea politică.
Comentarii prin facebook