O discuție mai veche despre dezvoltarea pe termen lung a Timișoarei a fost reluată la o masă rotundă cu mai multe minți luminate. Subiectul a fost până acum băgat într-o bășcălie grețoasă tocmai pentru că a fost promovat de primarul Nicolae Robu, considerat de mulți un fel de Alexandru Mironov al administrație locale, un edil cu viziuni SF numai bun de luat la mișto cu efecte cât se poate de nasoale pentru Timișoara. Este vorba de linia de cale ferată CFR. Ce facem cu ea? Cum ziceam, pentru că Nicolae Robu a propus să le îngroape și a mai adus în discuție și metroul, aproape că nimeni n-a mai rămas cu picioarele pe pământ pentru a discuta în termeni tereștrii. Adică alternativa scoaterii acestor linii de cale ferată înafara orașului și folosirea acestui coridor ce taie orașul în două pentru un mare bulevard.
Inginerii, arhitecții și alți specialiști au pălit în fața subiectului denumit generic „Metroul lui Robu”. Ocolirea orașului pe o linie deja existentă spre Buziaș și realizarea unui shortcut pe relația cu Lugojul n-au mai contat, atâta vreme cât se râdea copios de Robu și ideea sa. Pe acest fond aproape că nici nu am realizat că un alt glonte ne trece pe la ureche. Intenția CFR de a dubla linia existentă și îngroparea totală a subiectului pentru viitorii 50 de ani. Ca și cum proiectul CFR nu ar fi o prostie cât toate guvernele de mare, Timișoara mai e și șantajată cu pierderea de bani europeni, lucrarea dintre Gara de Nord si Gara de Est făcând parte dintr-un proiect al magistralei europene de cale ferată, de reabilitare a liniei Arad – Caransebeș și mai departe.
În mod evident, Timișoara are la dispoziție arma respingerii autorizației pentru această lucrare. Și logica unui astfel de refuz este mai mult decât solidă. Se poate vorbi, chiar și ca amatori în infrastructură, ce înseamnă această linie dublă în planurile de organizare rutieră și dezvoltare pe termen lung a orașului. În loc de un bulevard de circa 9 kilometri care să taie Timișoara și care să preia mare parte din haosul rutier ce se petrece astăzi în centrul orașului, CFR ne propune încremenirea în niște șabloane ce poate aveau o logică în urmă cu bune decenii. Și nici atunci. Pentru mulți alți ani de acum înainte ne vom obișnui cu nenorocirea de la Punctele Cardinale, de la Popa Șapcă, de la Jiul, chiar dacă acestea două din urmă vor fi lărgite conform proiectelor licitate recent.
Se pune astfel întrebarea cu iz patriotic: poate Timișoara respinge autorizarea CFR pentru un proiect care distruge planurile de viitor ale orașului? Sau interesul național de a nu pierde niște fonduri europene, sume mari, ar trebui să primeze? Hai să ne gândim bine dacă aceste fonduri atrase de CFR pe infrastructură feroviară ar fi primele pierdute de România sau Timiș și dacă cineva a dat socoteală pentru prostia sau fraudele comise până acum. N-am pierdut nimic pe autostrăzi, ca să nu mai zic de proiectele CJT ratate din te miri ce motive? Numai pe rutier, în 2015 s-a raportat o pierdere de aproape 3 miliarde de euro bani nerambursabili, iar responsabilii în cel mai bun caz și-au pierdut funcțiile odată cu schimbarea de guverne. Nimic altceva, pentru că, vorba lui Gică Hagi, viața merge mai departe.
Dacă Primăria Timișoara va accepta din patriotism nenorocitul ăsta de proiect, nimeni nu ne va ridica statuie, cum nimeni nu ne-a construit centura de sud când ne ardea mai tare, ba chiar și-au bătut joc de noi cu prioritizări în masterplan pentru Caracal sau te miri ce orașel din Moldova. Trebuie, din bun simț, să se sacrifice timișoreanul pentru interesul național, iar stadioane și săli polivalente să se facă la Cluj-Napoca, pe la Craiova, Tg. Jiu sau Teleorman? Poate c-ar fi momentul să nu mai gândim în cheia solidarității naționale și să ne vedem și noi propriul interes, domnilor primar și consilieri locali, oricare veți fi dumneavoastră în următorii patru ani.
Comentarii prin facebook