Haideți să ne imaginăm că „Zmeul Zmeilor” cu plete negre nu l-a nedreptățit pe „Făt Frumos” din Peluza Sud și să schimbăm pentru o clipă povestea fotbalului timișean. Se făcea că, în actualele conjuncturi politice, clubul AC Recaș promova în liga a doua de fotbal. Orgoliul puterii politice județene ar fi, desigur, rănit să se lase mai prejos de alte centre de putere locală, astfel că președintele CJT Titu Bojin și majoritatea sa stabilă, chiar prea stabilă, ar fi promis și finanțat activitatea sportivă a echipei din Recaș, oraș aflat, nu-i așa?, pe teritoriul județului Timiș. La praful din fotbalul mic și mijlociu, AC Recaș ar fi supraviețuit cu brio eșalonul secund, ba chiar la un moment ar fi dat speranțe de promovare activului de partid social-democrat și tifoseriei recășene. Că nu s-ar fi ajuns acolo este altă poveste. Întotdeauna ar fi intervenit ceva, o reținere DNA la primăria din localitate, un control judiciar la nea Titu, astfel că pofta de performanță ar fi fost domolită din rațiuni evident extrasportive, bugetare.
În celălalt palat administrativ local, pe CD Loga, „Zmeul Zmeilor” cu plete negre n-ar mai fi fost zmeu al zmeilor, ci un încântător „Făt Frumos” cu părul bălai, ca aurul. În această calitate de mare erou, primarul Nicolae Robu ar fi pornit proiectul fotbalistic cu o nouă echipă a Timișoarei după dezastrul cu Marian Iancu. Noua echipă a Timișoarei s-ar fi numit în visul nostru (și nu numai al nostru) ASU Politehnica Timișoara, echipă adoptată rapid de Peluza Sud și Druckeria, aripa înarmată cu personalitate juridică a tifoseriei alb-violete. Fie că era vorba de un green-card primit de la Mircea Sandu pentru o intrare directă în liga a doua, fie că se lua de jos, din liga a cincea, noua Politehnica creștea precum fătul din poveste, toată lumea era fericită, iar derbiurile locale ASU Poli – AC Recaș s-ar fi interpretat în ecuația PNL – PSD, să moară de ciudă electoratul de la orașe și sate.
E, după miezul nopții mi-am întrerupt visul pentru a bea o cană cu apă. Realitatea crudă era pe deasupra și cumplită. Evident că mi-am amintit în toiul nopții că, în ziua ce tocmai s-a încheiat, consilierul local independent Bogdan Herzog, ex-PNȚCD și șef la liga de prietenie Banat-Nijni Novgorod, a cerut diminuarea bugetului echipei de fotbal aflate în lupta de promovare în liga întâi. Nu din prima încercare, dar până a urmă a reușit printr-o poveste lacrimogenă cu fotbalul juvenil. Norocul meu e că am adormit la loc și în vis se făcea din nou că Bogdan Herzog era personajul pozitiv care cerea cu insistență în consiliul local majorarea bugetului alocat de municipalitate echipei ASU Politehnica, pe motiv că, după promovare, nevoile clubului sunt în mod cert mult mai mari. Bineînțeles, același Bogdan Herzog condamna pentru a 89-a oară CJT că risipește resursele bugetare pe un proiect fără de viitor, la Recaș, și nu pune și el umărul la consolidarea primei echipe a orașului, ASU Politehnica.
Dincolo de tot soiul de scenarii de ficțiune, merită pusă întrebarea: ce făcea consilierul local Bogdan Herzog dacă Primăria Timișoara susținea din 2012 pe ASU Politehnica ca proiect principal al sportului local? Ipoteza nu era una futuristă la acel moment și atârna de o promisiune neonorată a președintelui FRF Mircea Sandu. Oare ura și determinarea cu care Bogdan Herzog încearcă și chiar reușește reducerea bugetului echipei ar fi fost aceleași? Îl mai durea undeva de juniori sau de spitalul „Victor Babeș” pe alesul independent ex-PNȚCD? Sau, din contră, în acel caz, ASU Poli nu ar mai fi fost „un club de trei parale” și ar fi meritat un sacrificiu din partea contribuabilului timișorean, inclusiv a celui internat la boli infecțioase?
Pe de altă parte, Bogdan Herzog și amicii săi din tifoserie nu observă că veninului lor răspândit cu orice ocazie nu li se răspunde cu aceeași monedă din partea celor care ar putea riposta? Oare fanii ASU sunt atât de naivi să creadă că întregul mecanism local politico-economico-universitaro-administrativ Robu-Anton-Staicu (și nu numai) n-ar fi putut provoca defecțiuni serioase proiectului lor, dacă și-ar pune careva mintea? Și bine că nu și-o pune. Dar oare lipsa asta de eleganță, dezechilibrul între metodele de lucru ale celor două entități, nu se observă și din înaltul tribunelor de pe Știința Arena?
Câtă lipsă de fair-play poți să ai să vorbești de reînviata Ripensia în termeni de „RIPensia”, „Odihnească-se în pace”? Clubul ăsta nu o fi Ripensia aia originală reîntoarsă din spuma mării, cum nici ACS nu e Poli, nici ASU nu e Politehnica, dar oamenii ăia s-au organizat și s-a comportat impecabil în acești ani de la revenire. A văzut careva un oficial Ripensia să intre în rahatul ăsta de polemică și ură? Nu, atunci hai să-i umilim noi, cei care ne permitem orice, de la murdărit clădiri, la agresat polițiști, jucători adverși și până la o violență verbală de neimaginat. Totul, în numele unui monopol pus pe conceptul de portavoce a spațiului public local, de adevărați mineri ai societății civile timișorene.
P.S. Apropo, îmi poate arăta cineva de la ASU Politehnica de câte ori au făcut cerere la CJT să li se permită jucarea de meciuri pe „Dan Păltinișanu”, că tot se bate moneda pe cine-i mai „acasă” pe acest stadion? Deși sunt convins că nu i-ar fi refuzat nimeni, cei de la ASU nu le-au îndeplinit visul tinerilor lor jucători să joace o dată pe „Dan Păltinișanu”, chiar și fără spectatori. Nici măcar atunci când le-a fost suspendat terenul, în 15 august 2014, și s-au dus să joace turul cu Ripensia pe CFR. Oare de ce n-au vrut să-și calce pe inimă să negocieze cu proprietarul stadionului „Dan Păltinișanu” găzduirea și în alte ocazii, așa cum au făcut-o Ripensia și cei de la rugby? Da, știu, ar fi fost refuzați de CJT, Titu Bojin și PSD, partenerii konsilierului Herzog.
Comentarii prin facebook