Ţiganii s-au evidenţiat prin cele mai multe afaceri cu aur în România, iar Bebe Bucur ştia mai bine decât oricine acest lucru. Într-una din acţiunile de depistare a traficanţilor cu aur din perioada „Epocii de aur”, fostul miliţian se laudă că a confiscat nici mai mult, nici mai puţin de 34 de kilograme de aur.
În perioada comunismului, traficanţii de aur erau foarte numeroşi, deşi vânzarea preţiosului metal era interzisă prin lege. Acest amănunt nu i-a împiedicat pe unii cetăţeni să se expună riscului. Cei mai mulţi dintre ei erau „filaţi” de organele statului. Un asemenea traficant provenea din Lugoj. „Împreună cu Pavel Rădulescu, am demarat o acţiune de urmărire a unui cetăţean român de etnie romă din Lugoj, cunoscut pentru antecedentele sale în ceea ce priveşte traficul cu aur. După ce s-a stabilit în fosta Iugoslavie, la Vârşeţ, ţinea legătura permanent cu fiul său, care locuia în Lugoj. Am observat că standardul de viaţă al fiului devenea din ce în ce mai bun. Dispunea de o casă scumpă, mobilă valoroasă, două maşini şi alte obiecte pe care oricare român doar le visa. Îşi permitea toate aceste avantaje în condiţiile în care era doar un simplu meseriaş în cadrul unei fabrici din Lugoj, iar soţia sa, o cântăreaţă de local. În aceste condiţii, pentru noi a devenit un suspect veritabil.”
Ana şi numerele la loto
Bebe Bucur nu a ezitat să pună în practică ceea ce a învăţat în şcoala de formare a cadrelor din defuncta miliţie. Aşadar, dacă un om muncea într-un anumit domeniu, iar venitul său era destul de modest, acesta era urmărit cu atenţie de fosta miliţie, dacă standardul lui de viaţă depăşea posibilităţile oferite de meserie. „Băiatul de etnie romă avea un venit de cel mult 150 de dolari, salariu comunist în dolari, dar îşi permitea să ducă o viaţă mult mai scumpă. Ne interesa sursa venitului suplimentar, care nu avea cum să fie legală. Am observat că tatăl său, care locuia la Vârşeţ, îl contacta o dată pe săptămână, ceea ce mi s-a părut suspect. Aşa am ajuns să-i ascultăm convorbirile. La început am fost nedumerit, pentru că, de fiecare dată, vorbeau lucruri banale, cu excepţia unui mesaj care se repeta de fiecare dată. Tatăl îi tot spunea fiului să se ducă la Ana, să vadă ce mai face, să ia de la aceasta ce i-a trimis şi să joace la loto numerele… Doar acestea erau diferite la fiecare convorbire. În cele din urmă mi-am dat seama că, în spatele acestor discuţii banale, se ascund, de fapt, mesaje clare. După câteva luni am realizat despre ce era vorba. Ana însemna oraşul Arad, iar numerele indicate pentru a fi jucate la loto erau, de fapt, ultimele cifre ale unui vagon al trenului ce venea din Austria în România”, îşi aminteşte Bebe Bucur.
Ce se ascunde în toaleta unui tren
Tânărul din Lugoj „lucra” cu doi ingineri. Aceştia aşteptau trenul care venea din Austria, urcau în vagonul indicat de românul de etnie romă stabilit la Vârşeţ şi scoteau importante cantităţi de aur dintr-o ţeavă de la gura de aerisire a toaletei. De fiecare dată coborau din tren cu două sau trei kilograme de aur. Ulterior, ei plasau dolari în gurile de aerisire ale unor trenuri din gările Timişoara, Lugoj şi Deva. „După ce am depistat filiera şi felul în care acţionează, în urma unei acţiuni asemănătoare, i-am surprins pe suspecţi şi i-am reţinut. Aveau asupra lor 2,5 kilograme de aur şi 28.000 de dolari. Cercetările au continuat şi au scos la iveală un grup de 13 persoane implicate în traficul cu aur, majoritatea bişniţari ţigani. Astfel am reuşit să probăm traficul a 34 de kilograme de aur, dar şi 680.000 de dolari. Suma reieşea inclusiv din confiscarea bunurilor. Unul dintre ţiganii implicaţi în traficul cu aur îşi ispăşea o pedeapsă anterioară la Penitenciarul Timişoara, unde trecea drept o persoană foarte săracă. După ce au auzit ceilalţi deţinuţi ce sume a tranzacţionat în urma traficului de aur, au fost la un pas să-l linşeze. L-am salvat după ce am intervenit şi l-am mutat la un alt penitenciar, pentru că risca să fie omorât din cauza minciunilor spuse înainte de a fi deconspirat”, spune în final Bebe Bucur.
Comentarii prin facebook