Cultura, frate!

După cum deja aţi citit mai sus, Timişoara, Clujul şi Iaşiul candidează de zor pentru a deveni în anul 2020 una din cele două-trei capitale culturale europene. Foarte frumos din partea Parlamentului European să se gândească şi la acest colţ tot mai îndepărtat de lume şi de civilizaţie europeană. De ce nu? Dacă România a devenit membră a Uniunii Europene pe criterii politico-strategice, fără ca jumătate din populaţie să ştie că s-a inventat WC-ul şi canalizarea, chiar săpunul sau periuţa de dinţi, iar SUA şi-a tras preşedinte de culoare de dragul unei matematici a promovării egalităţii şanselor, ba chiar şef afroamerican la tot a patra secţie de poliţie, e bine că măcar aşa algoritmul globalizării va oferi şansa să devină capitală culturală europeană şi unui oraş de la periferia continentului, mult mai civilizat cândva. Oraş în care actul de cultură se face cu frenetism inclusiv pe treptele spitalelor, la fluier sau acordeon, cu plata la pălărie, să fie măcar pentru anelgezice şi-o tărie mică.

Avantajele pentru Timişoara să devină capitală culturală europeană vor fi consistente, proiecte, bani europeni, ceva turişti din Serbia, Craiova şi Botoşani, motiv pentru care îmi înfrânez instinctul de-a spune că nu suntem pregătiţi pentru aşa o pălărie mare, pentru că dacă nu noi, atunci cine? Poate că acum nu suntem pregătiţi, dar sunt ferm convins că grupurile de iniţiativă, oamenii de afaceri, stimaţii lobby-işti vor pune umărul ca totul să iasă bine, iar peste nouă ani primarul Gheorghe Ciuhandu să taie panglica capitalei culturale europene, alături de rectorul „Politehnicii” Nicolae Robu şi şeful Gârboni de la Filarmonică. După ce am hotărât să văd lucrurile pozitiv, nu mai am niciun motiv să cred că în 2020 nu vom avea faţadele clădirilor istorice din zonele centrale ale oraşului renovate, să nu cadă în capul vreunui inspector de la Europa o minunăţie de ţurţure de ciment de pe Palatul Baroc sau de pe sediul PNL Timiş. Cum altfel ar putea fi în 2020 decât să avem Castelul Huniazilor renovat brici chiar de către Elena Udrea, iar Bastionul trecut de a opta renovare după reconstrucţia cu fonduri europene din 2010?

Ar fi păcat ca turiştii europeni să nu cadă de acord că, pe lângă colecţia Corneliu Baba de la Muzeul de Artă, mall-ul Iulius şi cel de la Modern, dar şi Club Heaven sau Lepa Brena au devenit temelie de cultură pentru un public din ce în ce mai pretenţios după desfătările de vineri seară de la Filarmonica Banatul. În nebunia renovărilor, primarul Ciuhandu, aflat la finele celui de-al şaselea mandat, ar trebui să aibă grijă ca urmele de gloanţe de pe faţadele clădirilor din Piaţa Operei să fie protejate pentru o mostră de istorie predată cu talent de istoricii locali în prezenţa vie a colonelului în rezervă Radu Tinu în dublă calitate, de martor al evenimentelor revoluţionare şi organ care a instalat microfoane în casa Herthei Muller, cunoscuta câştigătoare a premiului Nobel pentru literatură.

Cultură, frate! Exact pe locul unde în 2018 a fost demolată construcţia de sticlă, acel acvariu pată de culoare şi stil pe arhitectura locală, va fi instalată o scenă unde trupe de teatru medieval vor crea bună dispoziţie participanţilor, meşteşugarilor în lut şi făurarilor de kurtos kalacs. Stadionul „Dan Păltinişanu” ar fi locul unde se va da startul concursului de catrene pe teme sportive, premiat de Marian Iancu pentru al nouălea titlu obţinut de Poli, dar şi în întâmpinarea aniversării a 100 de ani de la înfiinţarea clubului. Discursul patronului BKP este acoperit de un grup masiv de ultraşi – „Ghionea vino-ncoa, să dăm m..e la Steaua!” – excitaţi deja de imediatul derby cu echipa patronată de Teia Sponte. La Poştă, directorul Nelu Balaş pregăteşte o surpriză pentru pensionarii neoprotestanţi, da, aţi ghicit!, tradiţionalul Costel Busuioc, şi el la o vârstă, va face furori alături de orchestra de înmormântări din Buziaş. Din Parcul Rozelor se vor auzi Suzana şi Văru’ în scene de fină teatralitate, ritmuri de joc şi voie bună în spiritul culturii de masă, participanţii autohtoni savurând sfârâitul micilor pe ţambal, străinii rămânând captivaţi de o salbă de lăcaşe culturale de tip Taj Mahal zămislite în primul sau al doilea mandat Ciuhandu, când încă nu eram capitală europeană, ci doar oraş de cinci stele.