Primaria Slatina, mai tare ca Primaria Timisoara

Se cam ştie că, tot aşteptând cu mâinile în sân pomană de la guvern, americani, nemţi, UE, NATO, ONU, Mafia americană etc., Timişoara a ajuns cu mult în urma unor oraşe precum Sibiu, Cluj, Braşov, chiar Oradea sau Arad. Că, deşi timişorenii investesc cei mai mulţi bani (deşi facturile se taie la primărie, la urma urmei, banii nu sunt ai lui Ciuhandu şi Ciupa, ci ai timişorenilor) pe firul de iarbă şi puietul de pom, Timişoara este cel mai prăfuit oraş din România, iar s-a cam aflat. Că Primăria Timişoara a ajuns o agenţie imobiliară pentru alde Ionelaş, Vişinel şi alţii ca ei, s-a mai spus. Că ţuţării sunt la mare cinste în primărie, ocupând celer mai importante funcţii, iar nu mai e un secret. Că grupări de tip mafiot îşi dispută „caşcavalul” municipalităţii e superfluu să mai spui. Şi multe, multe lucruri se ştiu de mult timp despre Primăria Timişoara.
Şi totuşi… Cu toate că scriam cu ceva timp în urmă, mai mult în glumă, că o să ne ia în faţă chiar şi oraşe precum Calafat sau Caracal, să ajungem acum să luăm lecţii şi de la un oraş precum Slatina parcă deja e cam mult. Unul dintre cei mai cunoscuţi alpinişti la nivel mondial este un timişorean. Îl cheamă Horia Colibăşanu. Acum pregăteşte o nouă expediţie în Himalaya, urmând să atace unele dintre cele mai dificil de escaladat vârfuri din lume. Pentru finanţarea expediţiei sale are nevoie de 12.000 de euro. A făcut rost de 7.000 şi mai avea nevoie de 5.000 de euro. Primăria Timişoara nu i-a dat, astfel că alpinistul, culmea cetăţean de onoare al oraşului, a făcut rost de aceşti bani de la… Primăria Slatina. Primărie căreia o să-i facă publicitate în toată lumea. Iar aici nu e o problemă de bani, cum s-ar crede la prima vedere. Bugetul pentru cultură (sic!) şi sport e destul de mare, dovadă finanţarea concertelor cu Stana Izbaşa. Problema de care s-a lovit Colibăşanu este imensa birocraţie care funcţionează în Primăria Timişoara.
O ştiu toţi oamenii care îşi doresc cel mai mic act din primărie, oameni care nu au nici „pile” în instituţie şi se încăpăţânează să nu bage mâna în buzunar. Aici e marea bătaie de joc la adresa timişorenilor. Funcţionari aroganţi care te trimit de la Ana la Caiafa, reguli întortocheate, toate cumulate având darul să-i trimită pe unii mai puţin tari de nervi direct la spital. Nu mai vorbim aici de termenul de 30 de zile în care trebuie să primeşti un răspuns la o solicitare. Termen care devine şi un an când nu înseamnă niciodată. Şi asta, în condiţiile în care se spune că avem cea mai informatizată primărie din ţară. Ca un exemplu, la primăria din Arad, toţi solicitanţii de orice fel de acte au o sală specială de aşteptare, civilizată, dotată cu „plasme” şi un aparat cu numere de ordine. Caz concret. Pentru acelaşi tip de act, un timişorean a avut nevoie de trei săptămâni să-l obţină din Primăria Timişoara şi de numai două ore din Primăria Arad. Probabil, de aceea a optat şi Colibăşanu pentru Slatina, ca să nu plece pe Himalaya cu nervii la pământ.