Poli sunt ei!

„Zi cu soare, fără soare”, pe burniţă, vânt, ploaie şi ninsoare, ei sunt acolo. În Peluza Sud, cântând până la epuizare pentru unica lor dragoste: Poli Timişoara. O dragoste adâncă, sinceră, pe viaţă. O dragoste care nu are motive pecuniare sau electorale, cum se întâmplă la unii aşa-zişi polişti. Uneori sunt mai mulţi, alteori mai puţini. Uneori extaziaţi, alteori supăraţi. Au râs şi au plâns alături de Poli. Au fost de multe ori extrem de supăraţi pe marea lor dragoste alb-violetă, dar niciodată nu au părăsit-o. Şi nici nu s-au gândit să facă vreodată acest pas.
Sunt studenţi, ingineri, profesori, medici, muncitori, mici oameni de afaceri, şomeri, liberi profesionişti etc. Bună parte din veniturile lor, mai mici sau mai mari, merg pe deplasari cu Poli, materiale pentru coregrafii, bannere, tricouri etc. Evident că întotdeauna îşi cumpărat bilete de la ei din buzunar, nu ca alţi aşa-zişi polişti care nu şi-au mai cumpărat bilete de ani de zile, dar ocupă lojile stadionului. Au adunat multe frustrări în ultimul an. Şi este normal acest lucru, odată ce, dintr-o echipă care trăgea la titlu, s-au trezit în Liga a II-a. Cu zâmbetul pe buze şi optimişti, o iau însă de la capăt, pe un nou drum. După ce anul trecut au făcut multe deplasări la Bucureşti, Vaslui, Galaţi, Braşov etc, acum vor merge la Baia Mare, la Turda şi, evident, la Arad. De multe ori, la matineu
I-am văzut pe unii dintre ei pe o terasă din oraş, după meciul cu FC Bihor. Au băut bere, au cântat, au râs şi s-au bucurat de prima victorie. N-au deranjat pe nimeni, nu au făcut nici cel mai mic scandal. Erau şi băieţi, şi fete, mai tineri sau mai în puterea vârstei. Sunt frumoşii nebuni ai celei mai inimoase galerii din România
Ei, adevăraţii fani ai lui Poli, ei care stau acolo meci de meci în peluza dinspre Spitalul Judeţean, ei merită mai mult. Nu merită nici batjocura lui Marian Iancu, nici a oficialităţilor care refuză, în continuare, să ia taurul de coarne. Ei vor fi întotdeauna acolo, lângă Poli, în timp ce unii „polişti” de circumstanţă vor fi de mult plecaţi de lângă echipă. Pentru ei, cei 90 de ani pe care Poli îi împlineşte în toamnă înseamnă o mare mândrie. Înseamnă tradiţie, sudoare, sânge, lacrimi, victorii, dar şi înfrângeri. Pentru alţii înseamnă doar un nou motiv de dat în stambă electorală.