Îmi închipui că pe șoferul britanic care l-a ajutat pe actorul Rowan Atkinson să iasă din McLaren-ul făcut praf într-un accident petrecut recent îl putea umfla inadecvat râsul, fără să se supere cineva pe el că nu se comportă cum îi cere momentul. La ce meclă are omul, cum să nu râzi când îl vezi pe “Mister Bean” fie și în situații serioase, dacă nu chiar grave? Așa și cu deputatul Alin Popoviciu de la PDL, alias “domnul Cocoșelul”. Cei care l-am cunoscut din “copilăria” sa politică nu putem să nu ne amintim cât de vesel și responsabil căra domnia sa servieta lui Constantin Ostaficiuc. Și nici măcar nu se ascundea să facă acest lucru! Râdea complice când îl întrebai despre cât de grea este geanta marelui, prea marelui la acea vreme, Constantin Ostaficiuc. Făcea, pesemne, parte din strategia sa asumată de ascensiune politică. Savuroase au fost și momentele în care se certa infantil cu peremistul pe-atunci Ionuț Nasleu despre frumusețile lor fizice orbitoare și potențialul propriilor portmonee. Erau alte vremuri. Acum sunt convins că Alin Popoviciu n-ar mai face așa ceva. Pe de o parte, pentru că omul și-a schimbat stăpânul politic pe alt palier și-ar fi totuși absurd să-l vezi cum cară pe umăr genți scumpe de damă. Cât privește frumusețea… ce mai contează frumusețea la nivelul ăsta, când atât de lesne îți poți face în Photoshop un portret leit Arnold Swartezenegge?
Până la urmă, sunt convins că lui Alin Popoviciu i se pot reproșa multe lucruri, dar nu toate la grămadă. Pentru că a jucat, nu o dată, rolul de saltimbanc, nu înseamnă că tot ce face omul prin parlament e de domeniul comicului. Deputatul Popoviciu poate fi tras de mânecă pentru modul măcar imoral prin care i-a făcut rost soției de un spațiu în combinație cu CFR-ul ca firmă de stat, dar de ce să-l condamni că încearcă marea cu degetul și propune castrarea violatorilor? Sunt țări mai serioase ca a noastră care au mers până acolo încât să propună sterilizarea țigăncilor, subiect infinit mai sensibil în Europa de azi. Poți gândi că prin Legislativul României sunt lucruri mult mai serioase de făcut decât reglementarea vrăjitoriei, ori de ascultat dacă omul ar fi fost interesat de istorie și de discursul Regelui Mihai. Sau că, în calitate de ales al puterii, nu era treaba lui să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala, cum ar fi încercarea de a impune directorul general la Direcția Apelor Banat. Dar de ce să-i reproșezi că, în calitate de parlamentar, propune modificarea legii în sensul inculpării sectanților care refuză transplantul sau intervențiile medicale în lipsa cărora pacientul ar muri? Ce-ar fi caraghios în asta, când în țară se chinuie o grămadă de copii pentru imbecilitatea părinților? E adevărat, nu-i normal ca banii să se împartă de către guvern pe ochi frumoși din punct de vedere politic, dar dacă obiceiul ăsta tot există, fără ca vreun partid să renunțe la el când ajunge la putere, măcar pot să aplaud dacă un ales își ține promisiunea și aduce în colegiul său banul pentru proiecte locale sau regionale. Iar pentru faptul că joacă tenis la pensiunea unui urmărit penal nu pot decât să sper, dacă e cazul și de dragul unei justiții corecte, că DNA va face conexiunea între prosperitatea respectivului patron și vreun trafic de influență făcut de parlamentarul în cauză, Alin Popoviciu, zis și “domnul Cocoșelul”.
Comentarii prin facebook