Sinuzita este inflamația sinusurilor, cavități aerate localizate în spatele feței: în lateralul nasului – sinusurile maxilare; în spatele nasului – sinusurile sfenoidale și celulele etmoidale, iar deasupra sprâncenelor – sinusurile frontale.
Sinusurile produc mucus care, împreună cu substanțele străine și microbii, este îndepărtat din sinusuri în nas prin orificii sinusale foarte mici, de către mii de cili. De obicei, sinuzita apare în timpul unei răceli (cauză virală), când mucoasa sinusală se inflamează și blochează orificiile prin care mucusul este îndepărtat. Blocarea orificiilor de evacuare a mucusului duce la stocarea acestuia în sinusuri, creând un mediu propice pentru o suprainfecție bacteriană.
Cauzele sinuzitei: Sinuzita poate fi cauzată de infecții virale (cel mai frecvent), bacteriene, fungice sau de cauze neinfecțioase: alergie, iritanți (fum de țigară, poluare), substanțe chimice, abuzul de sprayuri nazale sau alte substanțe ilegale. Bacteriile cel mai frecvent implicate în sinuzita acută sunt: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis, iar în cea cronică, aceleași microorganisme plus Staphylococus aureus, Staphylococul coagulazo-negativ și bacterii anaerobe. Persoanele imunodeprimate, cu diabet zaharat, fibroză chistică, tumori sau excrescențe nazale, etc. sau persoanele cu malformații septale la naștere au risc crescut de a face sinuzita. De asemenea, drenajul sinusal poate fi afectat de îngroșarea secrețiilor mucoase din cauza unei hidratări necorespunzătoare, unei medicații care usucă mucoasa sinusală (antihistaminice) și umidității insuficiente din aer. Fumul de țigară paralizează cilii, împiedicând drenarea mucusului sinusal.
Sinuzita acută și în special cea de natură virală este cea mai comună formă și durează mai puțin de patru săptămâni, cea subacută, între patru și opt săptămâni, iar cea cronică, mai mult de opt săptămâni. Sinuzita acută recurentă este descrisă ca trei sau mai multe episoade pe an, fiecare episod cu durata mai mică de două săptămâni.
Principalul simptom este durerea sau presiunea la nivelul feței, care se accentuează la aplecarea capului în față, congestie nazală/sau dificultatea de a respira pe nas, cu rinoree nazală anterioară sau în spatele nasului, de culoare galben verzui și reducerea mirosului, cefalee și vertij, oboseală, tuse productivă, febră. Durerea variază în funcție de sinusurile afectate: sinuzita maxilară produce durere la nivelul dinților și la nivelul zonei de sub ochi, sinuzita frontală cauzează durere la nivelul frunții, iar sinuzita etmoidală și sfenoidală produce durere între și în spatele ochilor și la nivelul tâmplelor. La copii, sinuzita se caracterizează prin tuse productivă dată de secrețiile nazale posterioare/care se scurg în spatele nasului și secreții nazale anterioare galben-verzui.
Diagnosticul sinuzitei se bazează pe istoricul bolii și examinarea clinică, unde se observă simptomele descrise mai sus. Prezența secrețiilor nazale purulente este un criteriu înalt pozitiv pentru diagnosticul clinic de sinuzită. Cele mai comune investigații sunt radiografia și CT sinusurilor (de elecție), RMN doar în cazurile in care se suspicionează tumoră, endoscopia nazală și examinarea microscopică a secrețiilor nazale.
Tratamentul se recomanda în funcție de etiologie: în sinuzita virală – antiinflamator, decongestionant nazal, inhalații nazale pentru drenarea secrețiilor sinusale; dacă simptomele nu se amelioreaza în șapte zile la adulți și 10 – 14 zile la copii se va considera suprainfecție bacteriană și se va administra antibiotic; în sinuzita bacteriană – antibiotic, antiinflamator și decongestionant, iar în cea alergica – antihistaminic, decongestionant nazal, spray cu corticoid, imunoterapie.
Comentarii prin facebook