Ar fi putut să aibă o viață decentă acasă, în Luxemburg, sau oriunde altundeva în lume. În România, cu banii obținuți din averea vândută ar fi trăit ca un rege. A ales însă o viață de nomad și lupta pentru o cauză nobilă.
Marc Borschette are 55 de ani și străbate la pas România, pentru a le explica celor care îi ies în cale cauza Tibetului. Cu o alură de hippiot, trăiește după principliile tao-ismului: nu cere niciodată nimic, însă acceptă orice i se oferă: o farfurie cu mâncare, un pat într-un hostel sau o halbă de bere. Toate bunurile lui se reduc la hainele de pe el și ce are în rucsac.
Într-o cutie prinsă de același rucsac, strânge donații pentru tibetani și Dalai Lama. Pe acesta din urmă l-a întâlnit pde două ori. Prima dată au stat de vorbă două ore, apoi însuși Lama l-a chemat și i-a povestit timp de patru ore, tainele existenței. Tot atunci maestrul i-a spus și data la care va muri. Asta l-a motivat și mai mult să abandoneze „cele lumești” și să își ocupe viața cu ceva cu adevărat important: să arate lumii că tibetanii au dreptul la o viață liberă.
Marc Borschette este și, din aprilie 2012, a început să umble prin lume, ca ambasador al Tibetului. Povestește oricui despre soarta acelor oameni și drepturile ce le sunt încălcate. Din Monaco a fost dat afară pentru că autoritățile nu permit nimănui să ceară donații pe stradă. Înainte să plece, a vândut tot: casă, mașină, lucruri. A strâns peste jumătate de milion de euro și nu și-a ținut pentru drum nici măcar unul.
„Am împărțit banii unor oameni care aveau cu adevărat nevoie de ei. Mie îmi erau nefolositori. După ce am ajuns în Nepal și după am stat de vorbă cu Dalai Lama, în cinci minute m-am decis să renunț la tot. Mi-a plăcut cultura tibetanilor. Am văzut ce fericiți sunt oamenii aceia, atât de săraci, care nu au nimic, doar un zâmbet plin pe față”, ne-a povestit, zilele trecute, Borschette. În Timișoara a stat, atât cât a avut nevoie, gratuit, la Hostel Costel.
Marc Borschette a lucrat, la Luxemburg, ca asistent într-un laborator medical de analize. Acum trăiește o viață ciudată. Mulți prieteni l-au abandonat, nu îi mai răspund la e-mailuri și îl cred nebun, dar el debordează de optimism și energie pozitivă.
Până să ajungă în România a traversat, pe jos sau cu șoferii care l-au invitat să li se alăture, Portugalia, Spania, Franța, Italia, Slovenia, Ungaria și Croația. Din România va merge în Grecia, apoi în Turcia, Pakistan, India și în sfârșit Nepal. „Când nu am bani sau ajutor, dorm afară, sub cerul liber. Călătoresc, văd oameni, le compar culturile. Nu am probleme cu profeții, dar nu cred în Dumnezeu. Toată viața am visat să umblu prin lume, mă gândeam că o să ajung să fac asta când ajung la pensie. Când am ajuns în Tibet, am decis că e acum ori niciodată. Singurul meu regret e că întâlnesc oameni buni, pe care probabil nu îi voi mai întâlni niciodată”, a conchis Marc Borschette.
Comentarii prin facebook