Soţia şi cele două fetiţe gemene îl înţeleg, chiar dacă e workoholic. Pleacă dimineaţa devreme la lucru şi ajunge seara târziu. E viceprimarul Timişoarei, dar aproape nimeni nu vorbeşte despre activitatea lui. Dan Diaconu e genul de viceprimar extrem de disciplinat, de la care e aproape imposibil să scoţi ceva spectaculos. Un om mai degrabă timid, preferă să-şi facă treaba de undeva din umbră. A ajuns viceprimar, deşi aproape nimeni nu ştia de el înainte să ocupe această funcţie. Acum este foarte aproape de a ajunge preşedintele PNL Timişoara.
Faţă de ceilalţi şefi din instituţii, de primarul Robu sau viceprimarul Stoia, sunteţi foarte puţin vizibil. Nu faceţi nimic sau nu aveţi timp să comunicaţi ce faceţi?
Nu este vorba despre timp de comunicare. Este vorba de a încerca să-ți faci treaba. Unele lucruri sunt vizibile prin persoana mea, altele sunt vizibile prin persoana domnului primar. Cred că Primăria Timişoara trebuie să aibă un sistem coerent de comunicare în care ne încadrăm cu toţii. Domeniile de care răspund sunt extrem de importante pentru Primăria Timişoara şi încerc să-mi fac treaba cât mai bine împreună cu colegii mei din direcţii.
Să înţeleg că nu sunteţi genul de om care vrea morţiş să iasă în faţă?
Nu am această latură, e adevărat. Dacă am ceva de comunicat, cu siguranţă încerc să comunic. Fie prin intermediul comunicatelor, fie la conferinţele de presă de la primărie (n.r. – Diaconu este prezent la mai puţin de una din 15 conferinţe de presă de la PMT).
Multă lume nu știe ce faceți exact în PMT. Concret, cu ce vă ocupaţi?
În subordinea mea directă sunt Direcţia de Mediu, Direcţia de Comunicare, Direcţia de Instituţii Şcolare, Spitaliceşti şi Culturale, Situaţii de Urgenţă şi Casa de Cultură a municipiului Timişoara. Acestea sunt în subordinea directă. Multe dintre activităţile din primărie mă implică şi pe mine. Chiar dacă nu sunt în subordinea mea directă.
Ne puteţi da un exemplu?
Vă dau un exemplu, este vorba despre bugetul PMT, la care mi-am petrecut multe săptămâni pentru a-l întocmi, împreună cu direcţia economică, direcţia de dezvoltare şi toate direcţiile implicate din primărie. Încerc să mă implic. Primăria poate funcţiona doar dacă suntem o echipă din toate punctele de vedere.
Aveţi în subordine Direcţia de Mediu, deci şi parcurile. Nu vi se pare ciudat că viceprimarul Traian Stoia a anunțat primul că se fac birturi în parcurile dumneavoastră? Nu și-a depășit atribuţiile?
Nu este neapărat domeniul meu. Sigur că terasele despre care se vorbeşte sunt în parcuri şi, din acest punct de vedere, aparţin de Direcţia de Mediu. Exerciţiul în sine comercial al terasei aparţine de direcţia pe care o coordonează domnul Stoia. Intervenţii ale mele cu terasele din parcuri au fost de-a lungul timpului. În continuare, cred că ele se justifică doar în condiţii foarte bine argumentate, din toate punctele de vedere.
Adică fără alcool şi fără ţigări?
Aceste detalii ţin de latura comercială. Pe mine mă interesează latura de spaţiu verde a parcului, care îmi doresc să nu fie afectată. Terasele din parcuri ar trebui să fie excepţii bine argumentate atât arhitectural, cât şi din punct de vedere al protecţiei mediului. Există parcuri în care se pretează acest lucru şi sper că vom reuşi să scoatem la licitaţie locaţia prevăzută în acest sens de proiect, în Parcul Copiilor, cofetăria. Dacă se va mai identifica suplimentar nevoia de o altă terasă în acel parc, la cererea oamenilor se poate discuta.
Ce se aude despre restul locaţiilor, se mai vehiculează terase în alte câteva parcuri…
Eu ştiu că s-a încercat un studiu care s-a trimis către domnul primar. Dacă domnul primar le va considera necesare, putem discuta. Eu nu am văzut alte documente până în acest moment.
De ce vi se spune „Delfinul”? Vă deranjează?
(zâmbeşte) Am auzit-o de la colegii dumnevoastră din presă. Nu mă deranjează niciun fel de poreclă, ba chiar mi se pare una frumoasă. Nu ştiu care sunt motivele pentru care ar exista o astfel de poreclă, sunt convins că dmneavoastră ştiţi mult mai bine (râde).
Ipoteză de lucru: Robu pierde procesul cu ANI şi trebuie să părăsească funcția. Va candida Dan Diaconu pentru scaunul de primar?
Nu există o astfel de ipoteză. Nu are sens să discutăm despre lucruri pur ipotetice. Dacă este să vorbim cinstit despre procesul cu ANI – nu mă simt confortabil să vorbesc despre acest subiect, pentru că nu îmi aparţine -, lucrurile sunt clare acolo. Articolele de lege sunt foate clare. Nu cred că există nicun pericol din acest punct de vedere pentru pierderea funcţiei, indiferent de rezultatul procesului cu ANI. Nu se pune problema unui astfel de scrutin în perioada următoare.
Dar nu s-au discutat chiar deloc în partid astfel de scenarii?
În partid cu siguranţă nu s-a discutat aşa ceva. Nu există un astfel de scenariu. Oricine lecturează legea va descoperi articolele care, în mod foarte clar, stipulează acest lucru.
Candidaţi şi la funcţia de preşedinte al PNL Timișoara. Aveți timp să face toate job-urile în care sunteți implicat? Viceprimar, președinte la baschet, președinte la partid?
Nu ştiu dacă sunt prea multe joburi. Până la urmă, funcţia de preşedinte la PNL Timişoara este o funcţie politică în interiorul partidului, în care cred că mi-aş putea aduce un aport important la felul cum se organizează filiala municipală. Funcţia de viceprimar este administrativă. Cele două funcţii nu sunt complet separate, sunt viceprimar, pentru că am fost ales în primul rând politic în Consiliul Local Timişoara. Dimpotrivă, cele două domenii, munca de la partid cât şi cea din administraţie, ar trebui să fie mai apropiate din toate punctele de vedere. Cred că am ajuns la maturitatea necesară din punct de vedere politic pentru a-mi asuma o astfel de răspundere.
Pe ce vă bazaţi?
Am condus două campanii anul trecut. Şi cea de la locale, şi cea de la parlamentare pe Timişoara. Cred că am făcut-o cu rezultate bune. Ambele campanii au fost câştigate. Sigur nu este meritul meu 100%. Am avut candidaţi extraordinari, atât la locale, cât şi la parlamentare. Cred însă că munca depusă de mine şi de echipa din PNL a fost un amănunt important în câştigarea alegerilor.
Se spune că nu aţi fi fost tocmai decis să candidaţi. Au tras colegii de dumneavoastră?
Decizia a fost exclusiv a mea pentru această candidatură. Cred că pot să fac o treabă bună. Funcţia de preşedinte a unei organizaţii municipale a PNL este una de muncă şi organizare în primul rând. Nu neapărat una de imagine sau de poziţie politică. Sunt secretarul general al PNL Timiş, dar este o provocare. Sper să câştig.
Aveţi o echipă formată pentru conducerea PNL Timişoara? Puteţi avansa nişte nume?
Pentru biroul municipal echipa nu este formată în totalitate. Încă evaluez care dintre colegi pot participa în această echipă. Cu siguranţă vor fi toţi colegii consilieri locali. Ei sunt veriga esenţială din punct de vedere politic între administraţie şi cetăţeni. Încerc să mă bazez pe toţi oamenii care vor accesa la programul politic pe care mi-l propun pentru următorii patru ani.
Nu a funcţionat bine organizaţia PNL Timişoara până acum, dacă vreţi să deveniţi preşedinte?
Organizaţia care este câştigătoare cu siguranţă este o organizaţie bună, solidă, puternică. Asta nu înseamnă că nu există posibilităţi de îmbunătăţire a activităţii. Posibilităţi care pot fi puse în operă în următorii patru ani.
Care este cel mai important lucru pe care aţi reuşit să îl faceţi ca viceprimar?
E puţin de gândit… În domeniul mediului, cel mai important lucru pe care zic eu că am reuşit să îl facem ţine de calitatea aerului. Practic am reuşit să scădem în unele locuri de 20 de ori numărul de depăşiri pe particulele de praf la staţiile de monitorizare. Totul, prin eforturi majore. Am ajuns din oraşele codaşe ca un exemplu de bună practică la nivelul Ministerului Mediului. Soluţiile noastre urmează să fie abordate şi de alte oraşe. Este una din reuşitele principale.
Care ar fi principala chestie pe care nu aţi reuşit să o faceţi?
Principala problemă pe care mi-am propus-o şi nu am reuşit să o duc la capăt – sunt convins însă că viceprimarul Stoia împreună cu restul angajaţilor vor reuşi să o facă – este legată de începerea programului de locuinţe. Este adevărat că am condus Direcţia de Patrimoniu şase luni, am avut 650 de audidenţe. Foarte multe faţă de oricare angajaţi, cu excepţia primarului. Am avut de 5-6 ori mai multe audienţe ca înainte. Majoritatea problemelor erau legate de locuinţe. Rămâne o nerealizare că în şase luni nu am început acest program, încă insist pentru el.
A fost frustrant când vi s-a luat Patrimoniul?
Nu mi s-a luat. Patrimoniul s-a dus în două direcţii importante. Pe de o parte, Direcţia de clădiri, terenuri care a rămas la domnul viceprimar Stoia…
Acolo unde sunt banii adevăraţi…
Nu vorbim neapărat de bani. Este o zonă în care se administrează mai mult patrimoniu decât în zona care a rămas la mine, chiar dacă aceasta reprezintă lucurile importante din patrimoniul Timişoarei, şcoli, spitale, instituţii culturale, locuri vizibile şi sensibile din toate punctele de vedere.
La nivel de zvonuri s-a spus, în vreo două rânduri, că aţi vrea să plecaţi din primărie. Cât adevăr este aici?
Nu am făcut niciodată o astfel de afirmaţie. Nu contest că mi-a fost greu în anumite momente. Nu am lucrat nicio secundă la stat. Am fost tot timpul propriul meu angajat în zona privată, iar contactul cu mentalităţile dintr-un sistem de stat este puţin mai greu şi uneori descurajant. Niciodată nu s-a pus problema să plec însă din primărie.
Ce v-a descurajat în Primăria Timişoara? Birocraţia? Rigiditatea angajaţilor?
Lucrurile merg foarte greu. Legislaţia este alambicată, uneori ai impresia că se doreşte să existe o birocraţie mai mare. Încet-încet încercăm să le descâlcim pe toate. Este descurajant când, în fiecare săptămână, descoperim ceva din trecut care evident îţi afectează activitatea curentă. Este descurajant când ştii că există proiete pe care vrei să le vezi cât mai rapid puse în practică şi uneori se lovesc de hăţişul birocraţiei. Este o muncă care consumă multă energie şi mult timp. Programul meu începe la 8 dimineaţa şi se termină la 8 seara, la mult timp după ce femeile de serviciu au plecat din instituţie.
Nu vă ceartă soţia, nu vă ceartă fetiţele, că nu mai aveţi timp şi pentru ele?
Nu este uşor. Sigur că mă înţeleg. Am ajuns la o maturitate din punct de vedere al familiei. Fetiţele mele au 11 ani, sunt în clasa a V-a, suntem o familie sudată în care înţelegerea este cuvântul de ordine. Nu este însă foarte plăcut. Mi-aş dori să petrec mai mult timp alături de familie, dar nu tot timpul se poate. Beneficiez cu siguranţă de înţelegerea lor.
Comentarii prin facebook