La început părea doar o idee trăsnită a noii administrații, în lipsa unor proiecte reale și temeinice. Apoi, s-a dovedit că nu e o glumă, poate doar una extrem de proastă pe care actualii edili țin morțiș s-o pună în practică. Și mă refer aici la controversatul proiect de amenajare a unor terase/birturi în parcurile din oraș. De parcă marea problemă a Timișoarei și timișorenilor e lipsa cârciumilor.
A intra cu betoane peste spațiile verzi nu mi se pare o idee foarte strălucită a actualei administrații. Cu aceasta n-ar face altceva decât să desăvârșească „opera” fostului edil Gheorghe Ciuhandu, de stârpire a zonelor verzi din oraș pe care s-au construit, de-a lungul timpului, benzinării, hoteluri, biserici, crâșme și naiba știe mai ce. Iar Timișoara nu se poate lăuda cu o calitate a aerului extraordinară, fie și din cauza poziției geografice, fiind plasată în bătaia vânturilor de pustă, purtătoare de mult praf. În loc să gândești la un proiect de anvergură (știu, e mai greu decât să faci birturi în parcuri!) de-a înconjura orașul cu perdele forestiere de protecție, se dărâmă și ce există.
De fapt, în campania electorală, primarul Nicolae Robu era foarte conștient că Timișoara are o problemă în privința mediului, promițând plantarea a nu știu câtor arbori, înființarea de noi spații verzi etc. În niciun caz n-a promis că va turna betoane și crâșme pe spațiile verzi existente. Chiar și în privința teraselor ar putea intra o discuție de amenajare unei faleze pe malurile „Begheiului”, unde pot fi amplasate astfel de spații. Dar iar ar fi de muncă!
Ce-i drept, primarul Robu nu mai pare atât de încrâncenat cu proiectul birturilor din parcuri, părând să dea puțin înapoi. Fie și pentru faptul că foarte mulți timișoreni i-au scris, inclusiv pe Facebook, că ar fi o mare porcărie să bagi betoane și crâșme pe spațiile verzi. Și aici trebuie observat un lucru. Timișorenii sunt mult mai responsabili pentru orașul lor decât edilii. Poate era de așteptat ca unii timișoreni, „îngrijorați” că ar fi prea puține crâșme în oraș, să ceară să se facă și în parcuri. Iar cei din primărie, dând dovadă de mare responsabilitate, să spună că așa ceva nu se poate. Dar uite că nu-i așa!
Cu idei puține și fixe, viceprimarul Traian Stoia luptă și acum cu o abnegație incredibilă pentru punerea în practică a proiectului. Are deja planuri, amplasamente, scheme de lucru. Cea mai simplă întrebare care se pune este „ce-l mână în luptă pe Moș Teacă?”. De ce nu-și găsește ceva serios de lucru și insistă în cel mai dubios mod cu putință cu acest proiect? Cel mai simplu răspuns este că la mijloc sunt interesele fraților Cristescu, știut fiind faptul că Stoia este doar o păpușă în mâinile lor și că toate demersurile sale din primărie au o legătură directă cu poftele celor doi afaceriști.
De ce își doresc „frații” aceste terase, fiindcă mari câștiguri nu cred că sunt? Aici e problema! Cum la noi toate legile sunt făcute ca să fie încălcate, odată obținută autorizația de-a construi în parcuri, următorul pas ar fi trecerea la unele excese. Fiindcă s-au mai întâmplat astfel de lucruri! Iar din terase sezoniere ne-am putea trezi cu restaurante în toată regula, apoi cluburi, iar final – cine știe? – hoteluri. Ei, și din acest moment, câștigurile chiar pot fi substanțiale. Că altfel nu prea e de înțeles râvna viceprimarului…
Comentarii prin facebook