„Trebuie schimbate radical o multime de lucruri în PSD”, spunea cu glas șmecheresc Victor Ponta, la scurt timp după binemeritata cupă de șampanie din Dubai, dar înainte de mazilirea trioului Geoană-Șova-Vanghelie. Eram curios dacă liderul PSD ar mai fi spus același lucru despre partidul său dacă ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Chiar dacă nu suntem în această situație – din nepriceperea lui Liviu Dragnea și bunăvoința lui Dumnezeu – e ușor de ghicit că Victor Ponta ar fi considerat, ca președinte al României, că totul merge brici în PSD și că sub conducerea dumnealui s-a produs reforma. Să fim serioși! Ar mai fi fost ceva de schimbat în PSD dacă Liviu Dragnea îl făcea șef de stat pe răsfățatul Victor Viorel Ponta? Bineînțeles că nu! Cel mai probabil, „baronul” de Teleorman devenea „baron” de România, iar toți ceilalți „voievozi” din sudul și estul țării ar fi fost deosebit de fericiți cu acest deznodământ.
Știți cîte vieți are blatta orientalis? Infinite. Este o specie cu care omul occidentalis, cât e el de civilizat și de dezvoltat, nu a reușit să lupte cu succes. Rezistă în medii deosebit de ostile și în zone mai sărace face parte din viața omului. Dar nu despre gândacul de bucătărie vreau să vorbesc mai departe, ci despre partidul care a pierdut patru alegeri prezidențiale și a rămas în continuare cel mai puternic partid din România. Călăuzit de logica conform căreia echipa învingătoare nu se schimbă, ci doar regulile în timpul jocului, un PSD câștigător (ca și unul învins, de altfel) ar ridica monumente președinților de filiale care au obținut rezultate nemaipomenite în alegeri. Iar celor din Ardeal sau alte zone mai așezate, care n-au vrut s-au n-au putut să fure ca-n codrii Giurgiului, le-ar da în cap în crâncene analize, sub egida unor democratice conferințe județene.
Asta ar însemna reforma în PSD. Plus episodul de joi cu țapii ispășitori. Nu i-ar trece prin cap lui Ponta să-l ducă pe Dragnea în Cluj să-i câștige el alegerile, dacă poate, după niște reguli atât de „plictisitoare” și „ineficiente” ale democrației, fără turism electoral, fără ordonanțe mizerabile care încurajau traseismul politic în toată mizeria lui, fără șantaj, fără campanie negativă și cât se poate de ilegală, fără divizia preoți a partidului, fără plocoane electorale și câte altele. Vă imaginați cât de nereformat este partidul ăsta, încât s-ar fi bucurat de o victorie și în astfel de condiții? Sau mai ales în astfel de condiții? Când oricărui om civilizat și educat i-ar crăpa obrazul de rușine pentru o astfel de „izbândă”?
Este clar ca lumina zilei că acest partid nu se poate reforma din interior. Paradoxul face că respingerea reformei după toate insuccesele electorale a și fost rețeta supraviețuirii partidului. Cu tupeul și aceleași metehne s-a mers înainte. PSD a rămas un uriaș cu picioare și gândire de lut, a uitat cum e să câștigi un scrutin pentru prezidențiale, dar are o rezistență genetică la reformă cum numai blatta orientalis o mai are. Din păcate pentru scena politică internă, PSD nu știe să joace după regulile democrației. Iar abandonarea acestui mod neortodox (culmea) de a exista i-ar putea fi fatală într-o altfel de Românie. Din acest motiv, social-democrații cu chemare ar trebui să mulțumească ușurați DNA, care știa dinaintea lui Victor Ponta că „trebuie schimbate radical o mulțime de lucruri în PSD”.
Comentarii prin facebook