Pentru cine nu știe, Marian Vasile este un tânăr politician liberal, cunoscut printre colegi ca extrem de înfumurat. (În paranteză fie spus, din păcate, a cam devenit o regulă ca politicienii tineri, care au mai prins și vreo funcție, să fie infatuați.) La finele săptămânii trecute, Vasile a pierdut în instanță funcția de vicepreședinte al CJ Timiș. Evident, nu pe motiv de infatuare, ci de legalitate. S-a întâmplat la aproape patru luni după ce o altă instanță l-a repus în funcția pe care o pierduse în vara lui 2014, când în CJ Timiș s-a constituit o nouă majoritate. Nu știu cât de morală a fost îndepărtarea lui Vasile, dar în mod cert a fost legală, surprinzătoare fiind nu ultima decizie a Curții de Apel, ci aceea din ianuarie a Tribunalului Timiș prin care el era repus pe scaun.
În aceste aproape patru luni de nou mandat (scuzați comparația, dar au fost un fel de 100 de zile ale lui Napoleon), n-a prea ratat vreo ocazie să-și demonstreze reale calități de fanfaron, enervându-i pe toți cei din jur și în special pe colegii de partid. Profitând de funcție, a făcut în partid o micuță coterie, care avea ca scop desemnarea lui drept candidat al PNL la scaunul de președinte al CJ Timiș. Când aceste sforării au devenit publice, Vasile a ieșit oficial să spună că, da, își dorește funcția de șef județean, dar va participa la o competiție internă în acest sens. Competițe pentru care Vasile și-a enumerat atuurile: meritocrație, loialitate, integritate. Dacă prin loialitate se înțelege slugărnicie, atunci se poate spune că Vasile se califică la acest capitol, iar la restul nu mă pronunț. Fiindcă, dincolo de meritocrația invocată, Vasile a ajuns unde-a ajuns doar fiindcă a fost pus acolo de Nicolae Robu. Nu e un secret pentru nimeni că Dan Diaconu și Marian Vasile au fost cei doi „lupi tineri” pentru care Robu s-a bătut cu întregul partid pentru a-i pune în funcții. (Și tot în paranteză fie spus, Diaconu poate să-și vadă de treabă și fără a fi înfumurat.)
Și un alt lucru pe care un om politic se ferește să-l facă, dar pe care Vasile l-a făcut în ultima perioadă. Respectiv, să împroaște cu noroi instituția la care e angajat, ca să nu mai spun că treaba e cu atât mai groasă cu cât ești și șef al respectivei instituții. Astfel, Vasile nu s-a abținut să arunce cu rahat în consiliul județean, chiar de pe scaunul de vicepreședinte. Că lucrurile merg foarte prost în CJT, că s-au pierdut proiecte de zeci de milioane de euro etc. Evident că o replică de bun simț ar fi aceea că, dacă este atât de deștept și meritocrat, de ce nu s-a ocupat personal de aceste proiecte pentru a nu fi pierduți banii? Sau ar putea fi întrebat câte proiecte a făcut în cei doi ani (2012 -2014) și patru luni (ianuarie 2015 – mai 2015) cât a fost în funcție. N-ar putea da un răspuns, fiindcă principala sa preocupare a fost să umble langa prin Europa pe banii CJT, fără însă să lege ceva concret.
Aici, el amintește de un fost vice al CJT, Marius „Calorifer” Popovici, care nu făcea absolut nimic în instituție, în afară de-a fi plecat tot timpul în delegații. Apoi scotea ochii tuturor cu niște calorifere second-hand adunate de prin gropile de deșeuri din Germania. De fapt, Vasile e un fel de „Gică Contra” al CJT, precum era Traian Stoia la primărie. Țăranul român are vorbă neaoșă – e drept, cam vulgară – vizavi de un astfel de comportament, dar din care se pot învăța multe: „Să nu te caci niciodată în blidul din care mănânci!”. Acestea fiind zise, lui Robu îi va fi extrem de greu să-l impună pe Vasile drept candidat la președinția CJT, așa cum se aude. Fiindcă se va lovi nu doar de opoziția liberalilor de rit PDL, dar chiar și a vechilor liberali, săturați până preste cap de aroganțele tânărului lor coleg.
Comentarii prin facebook