Legea 69/2000. Art 69
(1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz.
(2) Contractul va cuprinde prevederi cu privire la: obiectul şi volumul activităţilor specifice, parametrii sportivi de realizat, suma stabilită pentru finanţarea programelor, defalcată pe obiective, activităţi şi naturi de cheltuieli, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor. Regimul de gestionare a sumelor astfel primite şi controlul financiar se fac în condiţiile legii.
(3) Prevederile contractului au putere deplina pentru cele două părţi, constituindu-se în NORME cu caracter tehnic, financiar şi administrativ.
Camera Deputaților, 3 iunie 2015. Se modifică art XVI pct. (2), articolul 18, indice 1, litera b. Potrivit noii reglementări, Legea Sportului nr. 69 prevede faptul că prin hotărâre a consiliului local sau consiliului judeţean, se pot repartiza sume din bugetul local pentru: „Finanţarea activităţii structurilor sportive locale, constituite ca structuri non-profit în condiţiile legii, participante la competiţiile sportive locale, regionale, naţionale şi internaţionale, organizate în conformitate cu statutul şi regulamentul federaţiilor naţionale pe ramură de sport în baza contractelor, a programelor sportive ale acestora care prevăd promovare, selecţie, participare, pregătire, organizare de competiţii şi evenimente sportive. Din sumele alocate pot fi finanţate toate tipurile de cheltuieli aferente programelor sportive, inclusiv cele de natură salarială”.
Pentru cei care nu au absolvit suficiente clase, utile unei curate lecturări a textului de mai sus, trebuie spus că este vorba de o lege a sportului dată de Parlamentul României în anul 2000, amendată de Guvernul României în anul 2015, tocmai la presiunea administrației locale predominant PSD, în folosul sportului obștesc de la orașe și sate. Din capul locului mărturisesc că găsesc soluția finanțării publice a sportului ca o soluție de avarie și consider finanțarea privată de preferat celei municipale regăsite la BC Timișoara, ACS Poli, HC Poli și parțial la Saracens RCM. Acestea fiind spuse, consider că juriștii Primăriei Timișoara ori nu știu să citească, ori își bat joc copios de Nicolae Robu, demnitar local împuternicit de electorat în funcția de edil al capitalei Banatului. Dacă un viitor guvern ori un legislativ ce va să vină vor decide stoparea acestor practici de finanțare publică a cluburilor sportive, atunci să se facă în așa fel încât să aibă aplicare în toată țara, nu numai la Timișoara.
Cu siguranță nu sunt singurul timișorean care consideră că finanțarea prin depunerea de proiecte pe Legea 350, decisă de consiliul local în ultimul său plen, este o comedie, cel puțin pentru un sport precum fotbalul. Iar apelul lui Nicolae Robu făcut din Israel, invitând la donații de fonduri pentru cele patru cluburi sportive, nu rezolvă absolut nimic, ci doar sporește sentimentul de panică și al neputinței liderului maxim de a rezolva această problemă. Dacă primarului Nicolae Robu îi lipșește sângele din instalație pentru a aplica o lege a sportului (nr. 69) din teama de a i se imputa cheltuieli salariale (în ciuda modificării din 2015), măcar se putea decide aplicarea Legii 69 pentru celelalte capitole de cheltuieli, urmând ca salariile, fie și parțial, să fie achitate din drepturile de televizare și alte intrări din publicitate, vânzarea de jucători etc.
Am convingerea de nezdruncinat că într-o situație cumplit ipotetică în care PSD ar fi avut acum primar de Timișoara și un club de fotbal în portofoliu, guvern la Palatul Victoria și „senator” de la noi, din Banat, la Curtea de Conturi, de această criză nici nu am fi auzit astăzi. Bineînțeles, s-ar fi întâmplat alte nenorociri în managementul echipei, afaceri cu parandărăt, tradiționalele șmenuri social-democrate, dar nu s-ar fi pus deloc problema suspiciunilor de aplicare greșită a legii și nici de greve din partea pricepuților juriști ai primăriei. Poate și din simplul motiv că nu ar fi existat niciun control al Camerei de Conturi pe această tematică.
Și, da, e bine de știut, domnule Robu, 69 este o lege a sportului, nu o fantezie a tot mai multor angajați ai primăriei în relația cu conducerea aleasă a instituției. Shalom.
Comentarii prin facebook