Am observat cu viu interes că două importante instituții ale administrației publice locale timișene anunță angajări din belșug. Nu mai știu dacă algoritmul ăla al lui Boc cu o angajare la șapte plecări mai este valabil. Mă gândesc că nu, doar de atunci a mai fost PSD la guvernare. Se angajează consilieri și referenți de diferite clase și grade. Vreo 20 numai în Primăria Timișoara, la Servicii Informatică și Comunicații, Biroul Relații Internaționale, la Monitorizare Trafic, Biroul Drumuri și Poduri, dar și la Biroul Sport, Cultură, Compartimentul Sport. Bineînțeles, și CJT are nevoie de oameni, mai ales la Serviciul Cultură, Învățământ și Sport, consilieri clasa 1. Ce trebuie să facă ei, viitorii angajați, habar n-am. Bănuiesc că aspiranții trebuie să știe la concurs câte ceva din legea administrației publice și alte legi pe specificul funcției. La final de lună se dă concursul, înveți țac-pac și ai ocupat postul. După care, dacă îți vezi cât de cât de treabă, nimeni nu te mai dă afară nici împins cu berbecul. Doar dacă vrei tu să te lași dus la vreo multinațională, altfel pensie de bugetar scrie pe tine.
Până aici, totul e normal și chiar interesant. Nu toată ziua e duminică, să se scoată la concurs posturi cu leafă de cca 2.000 lei, cu perspective luminoase după apariția noii legi a salarizării în sectorul bugetar. Să le dea Dumnezeu sănătate bugetarilor care-au plecat în zona privată cu salarii mai mari, lăsând minunăție de locuri vacante în sistemul bugetar ălora din zona privată cu lefuri de mizerie. La un moment dat chiar simțeam o oarecare frustrare. Eu de ce nu am norocul să prind un post la stat, cu salariul nici mare, nici mic, cu program nici lung, nici cel mai scurt, responsabilitate cât să poți duce voios, cu norma de hrană și de murături mâine-poimâine reglementată? Să primesc și eu note interne de la primarul Nicolae Robu sau să-i iau interviu pe Facebook edilului liberal. Și, de ce nu?, să contribui la sportul local din postura de consilier clasa 1. Chiar așa, de ce eu nu?
Totul mi-a trecut în momentul în care am observat că la Biroul Sport-Cultură e nevoie consilieri cu studii superioare ca ingineri mecanici. Perfect mi-am zis. Dacă șeful Clubului Sportiv Municipal, dl. Radu Țoancă, e filosof cu diplomă, atunci de ce n-ar putea să-l ajute un inginer mecanic cu șublerul agățat în buzunarul halatului? La urmelor, nu e chiar deplasată condiția ca la Cultură-Sport trebuie să fie angajați ingineri mecanici. Uite, când faci un festival, o competiție sportivă, se mai dărâmă scena, se mai rupe un scaun de plastic, e nevoie oricând de un om care știe cu șurubelnița. Nu prea înțeleg eu alăturarea asta dintre Cultură și Sport în administrația locală, dar asta cu inginerul mecanic mi-e clară.
La Consiliul Județean sunt o grămadă de juriști, suficienți cât să le ajungă de un serviciu juridic și să piardă procese cu unii directori de teatre rebeli. E, cum angajează primăria ingineri mecanici la Sport, uite că și CJT are în condiția de angajare la aceeași specializare absolvirea de studii superioare de lungă durată în Drept. Că doar nu era să angajeze la Cultură, Învățământ și Sport absolvenți de Veterinară. Cei de la Drept sunt cam ca și „cheia franceză”, se potrivesc la toate. Plus că experiențele din anii trecuți ne arată că Sportul a făcut ravagii în CJT. O grămadă de foști și actuali angajați de la Județ sunt urmăriți penal pentru susținerea financiară a lui Poli de pe vremea lui Iancu. Ce bine o să le prindă viitorilor consilieri să fie și puțin juriști când vine DNA!
Un amic mi-a zis să nu mă agit cu angajarea la primărie. Cică ciudățenii din astea cu ingineri mecanici la Sport și juriști la Cultură sunt posturi ca și ocupate, cum a fost cu filosoful de la CSM Timișoara. Nu știu ce să zic, poate ar merita încercat ca un absolvent de Educație Fizică și Sport să-și depună dosarul. Să vedem dacă îl respinge comisia și cu ce argumente.
Comentarii prin facebook