Aparent, lucrurile par simple la constituirea Consiliului Județean Timiș și împărțirea celor trei funcții de conducere. Miercuri, cu o zi înaintea ședinței CJT, a fost parafată o înțelegere între PSD, PMP și ALDE din care rezulta o „guvernare” formată din Sorin Grindeanu – președinte, respectiv Traian Stancu și Roxana Iliescu – vicepreședinți. Înainte de această înțelegere a mai fost una între PSD și UNPR, prin care tot Grindeanu era președinte, în timp ce Titu Bojin și Viorel Matei urmau să ajungă „vici”. Previzibil însă, la prima ședință n-a existat cvorum, aleșii PNL și UNPR strălucind prin absență. Până la următoarea ședință au rămas două zile în care lucrurile se pot schimba. Mai există încă politicieni „supraviețuitori” ai negocierilor din anul 2000, printre ei și Sorin Grindeanu. Atunci când, la primele două ședințe, liberalul Viorel Coifan avea bastonul de președinte și majoritatea necesară. N-a fost însă cvorum, iar la a treia încercare a ieșit PSD-istul Ilie Sârbu.
Revin însă la ziua de miercuri și la alianța între PSD și PMP. (ALDE nu contează în ecuație, fiindcă joacă așa cum cântă stăpânii din PSD). Nu știu dacă alianța s-a produs la nivel local sau în urma unui telefon primit de la București. Eventual, chiar de la un fost președinte al țării, politician extrem de „stabil” care „demisiona în cinci minute” sau „reevalua” oameni din oră în oră. Cert este însă că noua alianță a aruncat UNPR în brațele PNL. Un UNPR care – amănunt important – miercuri mai degrabă ar fi jucat pe partea PSD. Dar alianța PSD – PMP a mai făcut ceva. Și anume, l-a readus într-un anume fel la viață pe Alin Popoviciu, candidatul PNL la președinția CJT. După alegerile din 5 iunie un lucru era cert: Popoviciu nu mai avea nicio șansă la președinția instituției. În schimb, în funcție de anumite permutări și aranjamente, mare favorit era Grindeanu și, cu șanse ceva mai mici, chiar Titu Bojin.
Dacă era o minte sclipitoare pusă în slujba lui Popoviciu, alt scenariu nu era decât constituirea într-o primă fază a unuei alianțe PSD – PMP. Și o să explic. Așa cum am spus, această înțelegere a trimis UNPR în opoziție alături de PNL. Dacă înainte UNPR într-o alianță cu PNL pretindea fără echivoc funcția de președinte, acum poate coborî ștacheta și la un fotoliu de vicepreședinte. Și, evident, președinția să revină lui Popoviciu. Din acest moment, următoarea mișcare este ca PMP să „reevalueze” situația creată și să se transfere cu bagaje cu tot în tabăra PNL – UNPR, urmând să primaescă un scaun de vicepreședinte. Un lucru pe care Popoviciu îl negociază direct la București, cu mari șanse de reușită.
Ca o concluzie, e greu de spus dacă alianța între PMP și PSD a fost o „cursă” întinsă de populari lui Grindeanu sau chiar o înțelegere „pe bune”. Ce se știe însă e că președintele PMP Timiș, Roxana Iliescu, era acuzată chiar în propriul partid de o prea mare apropierea de Popoviciu. Al doilea consilier PMP, Dorin Cândea, e cunoscut ca un apropiat la lui Titu Bojin și adversar al lui Grindeanu. Nu mai discut aici de relația aceluiași Popoviciu cu partenera sa de afaceri, Elena Udrea, care mai are un cuvânt greu de spus în partid, dar mai ales la șeful suprem al PMP. Care șef n-ar fi prima dată când se răzgândește de la o zi la alta. Sunt lucruri la care Grindeanu trebui să se gândească înainte de-a mușca din ceea ce ar putea fi „nada” numită PMP. Prin urmare, dacă totul a fost premeditat, în spatele lui Popoviciu există o minte genială. Fiindcă pe el chiar nu-l putem suspecta de așa ceva. Dacă e doar o întâmplare, se poate spune că Popoviciu a mâncat ceva substanță maronie la viața lui ca să se întâlnească cu un asemenea noroc.
Comentarii prin facebook