O bucată din istoria zbuciumată a acestei părți de Europă este pe cale să fie scoasă la lumină la Igriș. Mănăstirea cisterciană Egres, distrusă în secolul al XVI-lea, își va dezvălui secretele, grație muncii unei echipe de arheologi româno-maghiari. Se caută acum locul în care au fost îngropați regele Andrei al II-lea și soția sa, Yolanda de Courtenay.
Proiectul româno-maghiar de cercetare arheologică sistematică a sitului arheologic „Igriş – mănăstirea cisterciană Egres” a fost iniţiat de Muzeul Naţional al Banatului, în colaborare cu Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta. Aceasta are ca scop identificarea edificiilor de cult şi a clădirilor care au compus complexul monastic medieval, în vederea reconstituirii trecutului acestei mănăstiri. Singurele informații despre legendara Egres provin din diverse izvoare documentare și datorită unor despre fragmentele provenite din demolarea mănăstirii, studiate în manualele de istoria artei. Mănăstirea cisterciană a fost ctitorită, în secolul al XII-lea, de regele Béla al III-lea al Ungariei. Ea era o filială a abaţiei cisterciene de la Pontigny, din Franţa, și avea o biserică monumentală, mărturie stând fragmentele arhitecturale care s-au păstrat până astăzi, atât în Igriș, cât și în Muzeul Naţional al Banatului. Rangul înalt la care a ajuns mănăstirea în secolul al XIII-lea se datorează şi posesiunilor donate de regii Bela al III-lea (1172-1196), Emeric (1196-1204) şi Andrei al II-lea (1205-1235). Treptat, mănăstirea a scăzut din importanţă şi a funcţionat până la 1551, când a fost distrusă definitiv de otomani.
În toamna anului 2013, o echipă mixtă româno-maghiară a făcut mai multe cercetări geofizice, în urma cărora a fost detectat planul edificiului de cult şi al unor clădiri ale mănăstirii. Campania arheologică din 2016 s-a desfășurat în partea de sud-vest a transeptului bisericii. Au fost descoperite latura de sud a navei, latura de vest a transeptului şi baza unui pilastru din colţul de sud-est al navei, dar și o posibilă fostă criptă. Au fost scoase la lumină, de asemenea, câteva schelete umane înhumate în biserică în cursul secolelor XIV-XV, precum şi o groapă în care au fost descoperite schelete umane, unele fragmentate, altele arse, amestecate cu fragmente ceramice, obiecte de metal și bucăţi de vitralii. Toate indică un eveniment violent care a afectat viață mănăstirii, fiind vorba, foarte probabil, de o invazie mongolă. Săpăturile continuă și speranțele sunt că va fi găsit locul în care au fost înhumați regele Andrei al II-lea (1177-1235) şi soţia acestuia, Yolanda de Courtenay (1200-1233). Lucrează aici o echipă românească, formată din dr. Daniela Tănase, arheolog – responsabil ştiinţific (Muzeul Naţional al Banatului), Zsuzsanna Kopeczny, arheolog (Muzeul Naţional al Banatului), dr. Andrei Măgureanu, arheolog (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti), Daniel Culic, arheolog (Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău), dr. Virgil Apostol, arhitect (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti) și dr. Adrian Cristian Ardelean, geograf, specialist în geodezie (Muzeul Naţional al Banatului), și una maghiară, din care fac parte dr. Balázs Major, arheolog, orientalist, istoric – coordonator ştiinţific (Universitatea Catolică Péter Pázmány), dr. András Végh, arheolog (Muzeul de Istorie Budapesta), dr. Zsolt Vágner, arheolog (Universitatea Catolică Péter Pázmány), dr. Attila Türk, arheolog (Universitatea Catolică Péter Pázmány), dr. Gábor Bertók, arheolog, expert GIS şi teledetecţie (Universitatea Catolică Péter Pázmány) și Róbert Lóki, arheolog, expert în geodezie (Universitatea Catolică Péter Pázmány).
Invalid Displayed Gallery
Comentarii prin facebook