600-700 de spectatori ai Politehnicii Timișoara ar trebui să vină două-trei meciuri pe lună la stadion pentru ca clubul de ligă secundă să fie pe zero cu „investiția” în stadionul „Dan Păltinișanu”. Pentru celălalt club, Poli Timișoara din Liga 1, ar fi suficiente 400-500 de spectatori pentru a nu ieși în pierdere din această „afacere”. Asta spune o simplă aritmetică exersată în urma deciziei consiliului județean, proprietarul stadionului, de a pune o chirie minimală de 20.000 de lei, plus TVA, pentru o lună de folosință a stadionului. Nu mi-e foarte clară chestiunea cu dreptul exclusiv au ba pentru acest imobil, dacă se pot face înțelegeri între cluburi pentru o asumare comună a acestor costuri de închiriere sau dacă doar câștigătorul licitației de pe final de august va beneficia de acest tarif, celuilalt club rămnându-i să achite 21.000 de lei pe eveniment, conform actualelor grile ale CJ.
Pare absurd și chiar revoltător pentru unii să vezi cum proprietarul stadionului ține de preț tocmai în fața unei echipe al cărei fondator este și în fața alteia iubite de suporteri, contribuabili, la urma urmelor. Cu atât mai mult cu cât vreme de doi ani ACS Poli s-a bucurat de folosință gratuită. E cazul să-i înjurăm pe cei de la CJ pentru asta sau adrisantul ocărilor îl găsim în altă parte? Legislația modificată a făcut ca o unitate administrativă cum este CJ trebuie să stabiliească un preț de închiriere al unui imobil din proprietate astfel încât să-și scoată minimal costurile de întreținere (salariile angajaților și altele). Asta face ca 20.000 de lei pe lună să fie o sumă mare? Dar 21.000 de două ori pe lună?
Nu știu câți oameni lucrează la gazon, la curățarea vestiarelor și rearanjarea tribunelor, dar, în buna datină a costurilor la stat, 20.000 lei ar putea să nu fie o sumă din care să le iasă un profit obraznic celor de la CJ, ci doar o măsură de precauție ca, pe viitor, Curtea de Conturi să nu-i mai acuze că finanțează mascat entități sportive. La prima licitație pentru stadion nu s-a prezentat nimeni, poate și pentru că se mai aștepta de la CJ să scadă suma de pornire. Ceea ce s-a și întâmplat. Din acest motiv s-a ajuns la discuția de acum, cu plata a 21.000 pe eveniment, adică dublu. Pe viitor însă, un club sau o asociere între cluburi ar putea plăti 20.000 de lei lunar, nu 42.000, iar conducerea CJ ia în calcul scăderea tarifului „pe eveniment”, astfel încât să se ajungă cam tot pe acolo, indiferent că vei fi câștigător de licitație pe termen lung sau te vrei chiriaș de ocazie.
E adevărat că Timișoara și Timișul ar putea susține aceste cheltuieli pentru echipele sale, ca o contribuție minimală la dezvoltarea sportului, ca să nu mai vorbim că scopul unui stadion tocmai acesta este, să joace cineva pe el, nu să-l țină CJTca muzeu. Numai că nimeni nu mișcă nimic legislativ pentru ieșirea din aceste situații, iar parlamentarilor de Timiș li s-a reproșat în dese rânduri acest lucru. Druckeria (patroana Politehnicii Timișoara), atât de implicată în tot felul de acțiuni civice, ar putea să pună presiune „stradală”, împreună cu alte galerii din țară, pe un Legislativ obtuz și prea interesat de viitoarele alegeri parlamentare, pentru o clarificare pe toate palierele a relației între administrațiile locale și entitățile sportive. Dar și pentru un regim al sponsorizărilor mult mai atractiv decât cel din prezent. Și n-ar fi rău să o facă, căci nu se știe în ce context chiar ASU ar putea beneficia de ajutor din partea autorităților locale.
Până ca Druckeria să provoace o dezbatere publică pe această temă, tot tifosul și contribuabilul vor stabili dacă acest cost, al chiriei pe stadion, este mare sau nu. Dacă ACS-ului îi va fi foarte dificil să creeze o emulație în jurul echipei, fiindu-i tot mai greu să adune câteva mii de suporteri (altfel decât prin venirea Stelei, a Craiovei sau a lui Dinamo), măcar ASU Politehnica poate umple etapă de etapă un stadion considerat până de demult „acasă”. Chiar nu-mi pun problema ca Druckeria și echipa suporterilor să nu poată aduce 25.000 de timișoreni meci de meci pe „Dan Păltinișanu”, dacă și-ar propune mai mult decât supraviețuirea în liga secundă. La o socoată sumară, cu atâta lume pe stadion vor încasa peste 200.000 de lei pe meci, vreun milion de euro pe sezon și, indiscutabil, buget de promovare și chiar de menținere pe prima scenă. Cu tot cu chiria absurdă impusă de CJ Timiș.
P.S. Cred că ar fi momentul ca Druckeria și ASU Politehnica să-și clarifice din interior ce vor de la fotbal. Vor să ducă echipa la vârful primei divizii, cum (din când în când) era pe vremuri, sau se mulțumesc cu formula clubului exclusivist și plăcerile de moment ale unor deplasări facile? Convingerea mea că echipa suporterilor va reuși să adune 25.000 de spectatori meci de meci are suport doar dacă decidenții vor alege fotbalul și-apoi distracția.
Comentarii prin facebook