La Timișoara un pacient i-a dat patru monede de 50 de bani, ca să-și ia o cafea. La Karlsruhe i s-a oferit un post de adjunct de șef de secție, plătit cu 10.000 euro pe lună. Două extreme între care s-a derulat cariera chirurgului maxilo-facial Șerban Roșu. A renunțat acum la jobul de la stat și a intrat în politică, în ideea că va schimba ceva în sistemul sanitar.
Chirurgul Șerban Roșu are două facultăți, un doctorat și, până în urmă cu o lună, un salariu de 1.200 de lei, la Clinica de Maxilo-Faciale a Spitalului Municipal. A decis acum să renunțe. „Am o experiență de 18 ani de practică în spital de stat. Acești ani mi-au adus o operație în care am pierdut un rinichi, diabet… Categoric, puteți contesta corelația între practică și bolile pe care le am, dar eu cred că practica pe care doctorii o efectuează este extraordinar de grea. Toți medicii din țara asta sunt supuși unui stres fantastic. Se chinuie să ajute oamenii și primesc în schimb din partea societății numai păreri proaste. Nimeni nu poate să supraviețuiască cu 1.200 de lei pe lună. Mi se pare absolut o bătaie de joc. Am rămas cadru universitar și lucrez în privat”, explică medicul.
A plecat din clinica de stat nu doar din cauza salariului, ci și pentru că, în condițiile în care dotarea datează de 40 de ani și nicio firmă nu-și mai asumă reparații, nu-ți poți asuma responsabilitatea pentru actul medical. „E o responsabilitate fantastică pe care o poartă orice medic de a răspunde pentru meseria pe care o practică în condiții de lipsă totală de dotare. În spitalul în care am lucrat până acum, s-a rupt masa de operație cu bolnavul în anestezie generală, aparatele de anestezie sunt depășite… Prin legislația existentă, sunt singurul responsabil de practica pe care o fac și de sănătatea omului. Cu ce pot să răspund? Cu lipsa de materiale, de dispozitive, cu salariul? Ești de gardă 36 de ore și, în loc să mergi acasă să te odihnești, lucrezi din nou”, spune dr. Șerban Roșu.
Acum a intrat în politică, s-a înscris la ALDE și spune că vrea să dea o mână de ajutor la însănătoșirea sistemului sanitar. Șpaga e un subiect sensibil, dar, afirmă dr. Roșu, lucrurile nu stau chiar așa cum sunt prezentate mereu pe canalele media. „Spun oamenii: «Dă-i încolo de doctori, că și așa iau șpagă». Ce șpagă? Vin pacienți și vor să-ți aducă o plasă cu morcovi. Nu cred că e vreun coleg de-al meu care-și dorește vreo șpagă, doctorii vor salariu normal. S-a creat legenda doctorilor care, din șpagă, au distrus veniturile țării. Veneau oamenii să-mi dea șpagă, da? Mi s-a oferit șpagă patru monede de 50 de bani ca să-mi iau o cafea”, spune Șerban Roșu. Timișoreanul a rămas acasă, deși n-a dus lipsă de oferte. A lucrat în Germania în trei clinici universitare, iar la Karlsruhe i s-a oferit un post de adjunct de șef de secție, cu un salariu de 10.000 de euro pe lună. De ce n-a plecat? „Țin la țara asta, nu vreau să mă chinui să mă integrez într-o altă societate, dar nici în sistemul de stat nu vreau să mai stau. Am colaborat cu o clinică din China, unde salariul era de 4.000 de euro pe lună. România e singura țară care nu găsește resurse pentru a-și plăti medicii. Dacă mergem în aceeași direcție, țara asta va rămâne fără medici, va rămâne fără profesori, iar oamenii o să moară pe stradă rugându-se de un doctor”, a conchis chirurgul.
Comentarii prin facebook