Au fost de ajuns două runde de alegeri parlamentare pe sistemul uninominal proporțional, pentru a se vedea că acesta nu funcționează. Mai ales după ce, cel puțin la ultimul scrutin din 2012, a rezultat un parlament nu doar extrem de numeros, dar de o calitate execrabilă. Mult și prost, cum ar spune românul.
Ca atare, fără a mai încerca alte variante, ca de exemplu modelul mixt precum Germania, legiuitorii au revenit la scrutinul pe liste. La fel ca în 1990, cu diferența că acum există prag electoral. Am revenit așadar la listele făcute din pixul șefului de filială județeană, la care se mai adaugă „Agamiții Dandanache” parașutați de la centru. Despre scrutinul pe liste multă lume spune că nu mai contează ce pui pe acestea, important fiind partidul și, mai ales, mesajul transmis de la nivel central. Există o doză de adevăr aici, cu câteva observații. E clar, cu candidați inodori, incolori, care nu fac nici bine, dar nici rău, o listă de candidați se va plia pe scorul partidului. Sunt puține excepții când un candidat va trage lista în sus, o va duce peste scorul normal al partidului. În Timiș un astfel de candidat poate fi doar Titu Bojin de la PMP. Numai că adepții teoriei că nu contează ce pui pe listă, contând doar mesajul de la nivel central, trebuie să se gândească și la un alt aspect. Acem mesaj trebuie diseminat în teritoriu. Ori se așteaptă ca acest lucru să-l facă taman candidații.
De aici și observația că e destul de relevant și ce nume apar pe liste. Plus că avem mai multe tipuri de electorat, în funcție de partid și zonă. Dacă la PSD și în sudul țării, unde există un electorat total captiv, poți să pui și o maimuță pe listă, că nu nu contează prea mult, în vestul țării lucrurile se schimbă. De asemenea, se poate spune că și PNL are un electorat mai pretențios, căruia trebuie să-i oferi ceva nu doar niște nume scoase dintr-o căciulă. Că altfel stă acasă sau… votează USR. De exemplu.
Uitându-ne pe listele de candidați din Timiș la principalele partide, ce vedem? La PSD avem de toate: și oameni mai experimentați, și tineri, și femei, și… traseiști. De remarcat că niciun actual parlamentar nu mai candidează pe loc eligibil, cu excepția „navetistului”. Dar de aceea ești traseist, ca să prinzi locuri eligibile pe oriunde ai merge. Una peste alta, sunt oameni care nici nu vor aduce ceva în plus peste scorul normal al partidului, dar nici nu-l vor trage în jos. Mai important, sunt oameni care pun osul la treabă și știu să se mobilizeze.
La PNL încă se mai așteaptă ca Alina Gorghiu să termine cu toanele muierești și să decidă dacă va candida sau nu la Timiș. În rest, în zona eligibilă avem un rector care nu știu ce priză va avea în zona rurală și un senator care își face campanie mai mult în studiourile Antena 3, împușcându-se astfel singur în picior. Mă rog, în piciorul filialei, că al lui a prins loc eligibil. Și mai avem un no name, pe care nu prea îl știu nici colegii de partid. Pe Timișoara se așteaptă aportul primarului Nicolae Robu, care nu se știe însă cât va fi de important, la precedentele alegeri cu impact național (europarlamentare, parțiale pe Colegiul III), PNL făcându-se de râs. Cu tot aportul lui Robu. Și dacă mai punem că mulți primari sunt nemulțumiți de liste, astfel că se vor implica prea puțin în campanie, situația nu e prea roză. Aaa, era să uit, îl mai au și pe Alin Popoviciu, sperietoarea electoratului vechi liberal. Una peste alta, PNL a pus iar pe liste candidați care nu vor reuși să scoată din case nici măcar alegătorii care și-ar dori din tot sufletul să voteze cu liberalii. Dar… n-au cu cine. Totuși PNL Timiș are un atu, care n-are însă nicio legătură cu filila. Este vorba de Dacian Cioloș, care are o bună percepție în Timișoara și de numele căruia se vor lega și liberalii timișeni. Este exact același Dacian Cioloș împotriva căruia primarul Robu chema lumea la protest, cu al său miting privind centura…
Comentarii prin facebook