Viitoarei capitale culturale europene i s-a spus sa se duca sa se spele, ca-ncepe sa puta

Când cineva îţi spune să te duci să te speli, că puţi a mâl când plouă, te faci mic de ruşine şi… şi te duci să te speli. Bine că nu-i mai spune că pute a cauciuc, dar nu e timpul pierdut cu atâta industrie poluantă să se redeschidă subiectul şi pe această temă. Primarului Gheorghe Ciuhandu i s-a transmis din partea Gărzii de Mediu, din partea Comisiei Europene, să-şi ia oraşul şi să se ducă să şi-l spele. Om ascultător, edilul şef al Timişoarei a aranjat ca oraşul să fie curăţat cu multă apă, până ce viceprimarul Sorin Grindeanu va inventa perpetuum-mobile pe vaporaşe, alternativ cu motorul solar în patru timpi. Cisterne pe roţi vor spăla alternativ şoselele la bordură ba pe stânga, ba pe dreapta, după cum va avea cetăţeanul bunul simţ să lase carosabilul liber după programul stabilit de primărie. Nu ştiu dacă spălatul asta al oraşului va deveni un obicei sau e ca şi cu aurolacul igienizat de protecţia socială, după care revine liber în ghenă şi se umple din nou de zemuri biodegradabile. Cum să nu, şi aşa să fie, orice jet de apă e binevenit pe stratul de jeg, dar nu suficient. Până ce nu vom avea centură ocolitoare pe toate cele 360 grade în jurul oraşului, să nu mai intre tot tirul până la Punctele Cardinale, până nu vom avea canalizări cu scurgeri la bordură nu numai pe bulevarde, ci şi prin cartiere mărginaşe, până ce nu se disciplinează regimul parcărilor în Timişoara, iar în construcţii se lucrează după cum îl duce pe fiecare capul, cu şantiere neverificate de instituţiile de control, până atunci nu va avea primăria atâta apă pe Bega navigabilă cât praf aşteaptă să se depună la scurt timp după spălare. Un scurt exemplu: pe o porţiune de doi-trei kilometri între comuna Săcălaz şi barieră, cineva mecanizat şi-a vărsat o pătură de lapte de ciment pe un carosabil care costă milioane de lei pe km. Deşi parcurg zilnic acea porţiune de drum, n-am văzut ca din partea contructorului sau a beneficiarului să fie cineva obligat de cei de la drumuri, de la Mediu sau de unde-o fi să cureţe asfaltul. La fel se petrece şi cu utilajele agricole ieşite din câmp pline de brazde de noroi, care, uscate, vor fi cărate spre Timişoara de maşinile mari şi mici ce vor tranzita oraşul. Trei luni e termenul dat de Europa ca Gheorghe Ciuhandu să-și spele oraşul. Probabil că suntem luaţi la mişto, căci asemenea probleme se tratează prin legi, regulamente, infrastrucură şi mai ales cu educaţie. Cu aceasta din urmă va fi însă cel mai greu.