Românii care au crezut și mai cred în continuare în modelul grec de consum mult peste ce poate produce societatea, în politicienii eleni care cu îndârjire patriotică au dat cu flit creditorilor europeni, au ajuns să li se năruie acest reper de „curajoase” politici economice falimentare. De-a lungul crizei economice, din care încă nu am ieșit nici noi, de câte ori nu am auzit explicații de genul celor care lăudau virilitatea grecului în fața năvălitorului internațional? Ni se explica cum spiritul național l-a făcut pe decidentul grec să nu se lase călcat în picioare, pentru ca alegătorul de acolo să poată sta serile la terase pe banul harnicului neamț. Povestea s-a năruit însă în noaptea de duminică spre luni în parlamentul grec, acolo unde o largă majoritate (199 la 74) formată dintr-o coaliție de dreapta și stânga a votat un plan de austeritate catalogat a fi unul draconic, cu reduceri de pensii, diminuări cu 22% ale salariilor bugetare și trecerea în șomaj a 15.000 de angajați din sectorul public. Seamănă mult ce a fost la noi, nu? Interesant este că până și ciudatul grec ne-a dat mai târziu (dar nu prea târziu) o lecție de colaborare politică. La noi, programele de austeritate ce trebuiau să evite falimentul au fost decise prin răspunderea guvernului, prin ordonanțe de urgență ori au fost votate de parlamentarii puterii în mare suspans și nu neapărat din principiul economic simplu și sănătos al încadrării consumului în niște plafoane apropiate veniturilor realizate, lăsând ca ipoteza furtului din avutul statului și a incompetenței guvernului de a mări veniturile bugetare să fie sancționate de alegători la urne.
Nu, la noi a trebuit să se dea șpagă pe față parlamentarilor trădători – ba chiar aleșilor maghiari satisfacția șantajului reușit -, astfel ca în cele două camere ale Legislativului să existe o majoritate funcțională. Da, la noi, parlamentarii care amenințau că nu votează o lege importantă în parlament erau răsplătiți cu fonduri grase pentru propriile colegii, ceea ce făcea să se adâncească nedreptatea și dezechilibrele între centrele administrative controlate de putere și cele ale PSD ori PNL. Până la urmă, imobilul politician din Grecia ne-a dat totuși o lecție, după ce, din încăpățânare, aproape că și-a îngropat țara. 41 de parlamentari eleni membri ai partidelor de stânga și dreapta din coaliția de guvernare vor fi dați afară din grupurile politice din care fac parte pentru că nu au votat planul de austeritate propus de guvern. Vă imaginați așa ceva în România? Ca Traian Băsescu să negocieze cu opoziția reforme economice, în loc să-i dea ordine de racolare „gialului” Oprea de la Intendență? Ca Victor Ponta și Crin Antonescu, în loc să instige bugetarii și pensionarii la campanii juridice împotriva statului falit, să participe la o largă coaliție și să susțină un program aspru, dar corect, de austeritate? Mergând până la excluderea din partid a lui Nicu Bănicioiu sau a lui Relu Fenechiu, ca să facă pe plac FMI sau Comisiei Europene, dar și pentru a încerca măcar să scoată țara din rahat, împotriva presiunii a 25.000 de oameni furioși care luau cu asalt clădirea parlamentului? 25.000, dacă mai contează numărul.
Comentarii prin facebook