Mai mult de jumătate din cuplurile din România care au copii se despart în primii ani după venirea pe lume a noului membru al familiei. Motivul? O spun psihologii: mamele ajung să se comporte ciudat, iar soții lor nu înțeleg schimbarea de atitudine. Există însă soluții pentru a nu se ajunge aici.
Un copil ar trebuie să ajute cuplul să înflorească, să se dezvolte, nu să îl distrugă. Teoria e mai simplă decât practica – o spun cei care au trecut prin această experiență. Mulți dintre ei nici măcar nu au energia să iasă împreună la liman. „De-a lungul carierei am întâlnit mii de femei. Pe majoritatea, în perioada în care aşteptau să devină mame. Sunt în continuare tare surprinsă că multe femei uită să rămână femei după ce nasc, considerând ori că nu mai au acest drept pentru că trebuie să îşi servească copilul, fie că este datoria lor primordială faţă de copil, ele nemaifiind prioritare”, povestește dr. Ioana Vârtosu.
Aproape fără excepție, odată ajunse mame, femeile se transformă într-o listă ambulantă de lucruri de făcut, de dimineaţă până seara. Planifică la minut viața partenerului, pentru a putea completa propria listă. După câţiva ani, prefericitul cuplu sfârșește în a intersecta doi străini. Rata divorțului în România după doi ani de la apariţia copilului este de 52%. Pe de altă parte, studiile arată că rata tristeţii postapartum de 85%, iar a depresiei postpartum, de 25%. Se tot spune că apariţia copilului nu ne schimbă viaţa cu nimic. Nimic mai fals. O schimbă radical.
„Dezechilibrul apare tocmai datorită specificului etapei noi de viață în care a intrat cuplul și care îi determină pe soți să renegocieze relația, să construiască noi roluri, să stabilească noi reguli de funcționare a familiei. Cele mai multe relații de cuplu suferă în această perioadă de tranziție spre viața de familie, iar o parte dintre ele ajung la separare sau chiar la divorț în primii doi-trei ani de la nașterea copilului”, explică psihoterapeutul Alexandra Popovici.
Identificarea femeii cu rolul de mamă este amplificat și de imaginea mamei la care ea a avut acces de-a lungul vieții și pe care și-a format-o în timp, de reprezentarea socială a acestui nou rol, dar și de așteptările celor care fac parte din sistemul ei familial și la care ea se raportează. Apoi intervine inactivitatea profesională, care își pune și ea amprenta asupra stimei de sine scăzute deja la proaspetele mămici, iar tendința care se instalează este de a întrerupe preocupările anterioare nașterii, de a se îndepărta sau chiar de a se izola de persoanele pe care le frecventau înainte și concentrarea doar pe îndeplinirea nevoilor copilului, neglijându-le pe cele proprii. Toate acestea duc la suprasolicitarea sistemului nervos și chiar la căderi psihice.
În perioada de tranziție este indicat ca tinerii părinți să beneficieze de sprijinul familiei și al prietenilor, dar și de consiliere psihoplogică. „Rolul meu că psihoterapeut de familie și de cuplu este să creez un cadru propice în care membrii familiei au posibilitatea să observe tipurile de interacțiuni dintre ei și cum acestea contribuie la situația disfuncțională în care se află familia în momentul respectiv. Lucrez pe direcția focalizării familiei de a-și descoperi abilitatea unică de rezolvare a problemelor, accesând resursele interne de care nu au fost conștienți anterior ședințelor de psihoterapie”, a mai explicat Popovici.
Comentarii prin facebook