Așadar, a început campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 25 mai. Alegeri după care românii nu prea se omoară cu firea, iar timișorenii nu fac excepție de la regulă. Ca scurte observații, se poate vedea startul lansat luat de PNL, cel puțin la publicitatea stradală, dar și în mass-media. PSD a început pe brânci, scoțându-l în față doar pe… „Fă” Victor Ponta prin intermediul unor interviuri publicitare. În rest, pentru primele două zile, nimic spectaculos. Peste mai puțin de două săptămâni va începe însă campania electorală și pentru alegerile pe Colegiul III deputățial, alegeri care vor avea loc simultan cu europarlamentarele. Fiind vorba de candidați uninominali, nu de liste fixate la București, e de așteptat ca aceste alegeri să stârnească un mai viu interes. În ultima săptămână au fost bătuți în cuie și principalii candidați la acest scrutin. Ca atare, în rândurile următoare, voi face o trecere în revistă a acestor candidați, porecum și a șanselor lor.
PNL a optat, în cele din urmă, să meargă pe mâna lui Viorel Coifan. O alegere inspirată și normală, deoarece fiind o campanie electorală scurtă, liberalii aveau nevoie de un candidat cu notorietate. Unele sondaje spun chiar că, dacă mâine ar avea loc alegeri, Coifan ar câștiga cu un scor zdrobitor (peste 70%). Așa cum ar câștiga, de altfel, oricare din cei cinci liberali care au intrat în cursa pentru a fi desemnat candidat, e drept cu scoruri mai mici. Doar printr-o minune, să fie puternic „ajutat” ca să facă tâmpenii incomensurabile, liberalul poate pierde colegiul. Revenind la candidat, trebuie spus că Viorel Coifan are o bogată experiență administrativă, „știe carte” în acest domeniu, nefiind căzut din pom. A fost timp de opt ani (1992-2000) președinte al CJ Timiș, fiind un fel de precursor al „baronismului” de astăzi. Și nu mă refer la aspectele materiale, asupra lui neplanând scandaluri de corupție. Însă în tinpul dublei sale președinții sale (în aceeași perioadă a fost președinte și al PNL Timiș), a etalat o anumită suficiență în comportament, ca să nu-i spun aroganță. Plus, o caracteristică a baronilor de azi, i-a plăcut enorm să se înconjoare de lachei care să-i preamărească faptele. S-a lovit însă de pragul de jos după anul 2000, devenit un politician rezonabil, chiar modest, călare pe deja celebra sa bicicletă.
PSD merge pe mâna medicului Florin Bîrsășteanu, după ce negocierile cu rectorul UVT, Marilen Pirtea, au eșuat din varii motive. Ținta reală a lui Bîrsășteanu este, de fapt, conducerea Spitalului Județean, un scaun pe care îl vizează de foarte multă vreme. Candidatura sa este de fapt o formă de „plată”, pentru „răsplata” fotoliului de manager al Județeanului. Și opțiunea PSD este realistă, inspirată chiar, Bîrsășteanu locuind în colegiu, având și o notorietate rezonabilă. Fiind vechi membru PSD va putea să capaciteze măcar electoratul fidel al acestui partid, lucru pe care nu știu dacă Pirtea ar fi reușit să-l facă. Altfel, despre bârfe cu probleme, datorii și altele să le colporteze colegul său de partid, Traian Stoia.
Nu cu mult timp în urmă, PDL era cel mai important și puternic partid din Timiș. De la distanță chiar, ca de exemplu în 2008 când a câștigat 12 din 14 colegii parlamentare. Actuala strategie a PDL este însă destul de stranie. A scos din joben un candidat necunoscut chiar și în interiorul partidului, pe nume Balint Petrescu. Mai mult, candidatul n-a fost scos la lumină nici după nominalizare, fiind încă ținut ascuns. Dacă va fi lăsat în continuare ascuns, există riscul să nu fie găsit nici de alegători pe listele cu candidați.
Cele mai multe valuri în ultima perioadă le-a făcut candidatul PNȚCD, Ciprian Mihok. El a furat și startul campaniei electorale, plasându-și de mai multă vreme mecla pe panourile publicitare, de pe care ne urează „Sănătate!”. Altfel, relativ nou pe scena politică, sau cel puțin pe scena vizibilă, Mihok pare genul de candidat-„lătrău”, care urlă la toată lumea, însă mușcă mai puțin.
PMP participă la primele alegeri de la înființare. Partidul susținut de Traian Băsescu nu și-a stabilit un candidat pe colegiu. S-ar putea ca acesta să fie consilierul prezidențial Daniel Funeriu, fost ministru al Educației. El a declarat de altfel că, în cazul în care va candida, va obține în jur de 100%. C-o fi 99% sau 101%, nici că mai contează. Probabil, fiind convinși că au câștigat deja colegiul, liderii PMP nu prea se grăbesc să-și anunțe un candidat. Ori să fie altele motivele? Și anume faptul că liderii partidului sunt în stare de șoc, nevenindu-le să creadă că a început DNA să-i viziteze și pe ei. După ce unul dintre liderii partidului, Florin Popescu, stă la mâna deputaților pentru a nu fi arestat, se strânge acum lațul și în jurul mega-starului Elena Udrea, pe motiv de „Gala Bute”.
Ca o concluzie, „meciul” pentru Colegiul III pare a fi câștigat înainte de-a începe. Totuși, s-au mai întâmplat și altă dată surprize, ceea ce nu prea cred că e posibil în acest caz. Doar dacă nu cumva Coifan își va da vreo două-trei autogoluri. Altfel, ar fi interesant de aflat cu cine votează managerul Spitalului Județean (dacă ar fi pe colegiu), liberalul Iulius Jugănaru. Sau, mă rog, cu cine ține. Cu colegul său de partid Viorel Coifan sau cu PSD-istul Bîrsășteanu. Dacă învinge Coifan, el pleacă din fotoliul de manager. Dacă bate Bîrsășteanu, are șanse mari să mai rămână. Așadar, cămașa partidului sau maioul familiei?
Comentarii prin facebook