Pe Ghita Ciobanu nu-l intreaba nimeni despre vami?

Marele scandal al descinderilor în vămile din vestul ţării este departe de-a fi stins. Rămân şi acum unele semne de întrebare, cum ar fi conotaţia politică a acestei acţiuni, mai exact dacă nu cumva în spate ar fi un război între şeful statului şi gruparea din PD-L condusă de Vasile Blaga. Apoi trebuie spus că s-a intervenit într-un moment în care activitatea (a se citi contrabanda cu ţigări) chiar stagna. În perioada în care prin vămi se trecea cu TIR-urile, iar Moraviţa era sub ocupaţia interlopilor din Timişoara, nimeni n-a intervenit. Dar mai bine mai târziu decât niciodată! Mai distractiv a fost faptul că show-ul cu elicoptere oferit de oamenii legii a continuat, seara, cu circul oferit de politicieni şi unii „specialişti” în domeniu. Unul dintre aceşti „specialişti”, plimbat pe la toate televiziunile, este Mihai Bumbui, fost şef de vamă la Moraviţa. Ştiţi când? Exact în perioada embargoului cu produse petroliere în fosta Iugoslavie. Foarte calm, acesta povestea cum, în perioada când el conducea vama, toată lumea era corectă. Probabil burţile vameşilor care îl ştiau de atunci s-au spart de atâta râs. Ca o anecdotă, vameşii povestesc cum, într-o seară, mama lui Bumbui, care locuia într-un sat din judeţul Arad, a rămas fără pâine. Bumbui a trimis atunci un subaltern din Moraviţa să-i ducă pâine un drum de peste 200 de km dus-întors. Culmea amuzamentului şi ipocriziei, am ajuns să vedem PSD-işti foarte miraţi de ce se întâmplă în sistem. Taman ei care, în timpul propriei guvernări, au transformat sistemul vamal într-o uriaşă şi complicată maşinărie de produs bani. De exemplu, în 2002, în perioada în care Gheorghe Dinu „Vamă” era şeful vămilor pe ţară, s-a trecut la reautorizarea firmelor de comisionariat vamal. Şpaga pe care trebuia să o dea fiecare firmă pentru reautorizare – şi erau mii pe vremea aceea – varia între 12.000 şi 17.000 de dolari. Dintr-un foc, puşculiţa partidului, dar şi a unor lideri PSD, s-a burduşit cu zeci de milioane de dolari. Îl mai vezi pe marele sindicalist anticorupt Vasile Marica povestind de sistem. Un om de afaceri timişorean povestea zilele trecute cum, prin intermediul lui Marica, a dat „numai” 10.000 de dolari pentru ca firma lui să fie reautorizată. Mai punem aici şi faptul că, tot în acea perioadă, pentru fiecare declaraţie vamală, firmele de comisionariat „cotizau” mai sus câte doi dolari. Se adunau milioane de euro într-o perioadă în care se făcea „vama” şi cu ţările UE. Tot în perioada PSD-ului s-a stabilit în mod foarte clar, ca un fel de mercurial, cât costa fiecare post din sistem, de la simplu lucrător vamal la şef de vamă. Evident, conta şi unde era situată vama. Iar atunci existau mult mai multe vămi cu „profit”, mai tentate fiind, la acea vreme, cele cu ţările UE. În această parte a ţării să ne amintim doar de Nădlac, Vărşand sau Cenad, unde banii se strângeau cu lopata, nu cu căciula, ca acum. Dacă am auzit tot felul de păreri, din păcate nu am auzit poziţia unuia dintre cei mai avizaţi oameni din domeniu: deputatul PD-L Gheorghe Ciobanu. Care, culmea coincidenţei, deţine şi calitatea de „trei în unul”. Adică, s-a vorbit, în ultima perioadă, de trei mari piloni în sistemul vamal: politic, sindicate şi lucrătorii vamaliu propriu-zişi. Or, Ciobanu a fost şi simplu vameş, şi şef de vamă la Moraviţa, şi şef de regională vamală, apoi vicepreşedinte naţional al Sindicatului vameşilor, iar acum este politician. Cum ar veni, în limbajul codat al acestor zile, a parcurs toate etapele din sistem: a început ca „pion”, a fost şi „cal”, apoi „nebun”, „tură” şi chiar „Regină”. Doar „Rege” n-a ajuns să fie. Dar, vorba aceea: Cine este „Regele”? Uite, Ciobanu ar putea răspunde şi la această întrebare.