Primarul Gheorghe Ciuhandu categoric nu vrea să ajungă „sluga” vreunui partid politic dacă se gândeşte (şi n-are cum să nu se gândească) ca pe viitor, după alegerile din 2012, să pună de-o coaliţie pentru buna funcţionare a consiliului local, a executivului primăriei, fireşte, în interesul cetăţenilor municipiului Timişoara. Sună frumos, nu? Dacă primarul Ciuhandu nu vrea să ajungă „slugă”, nu-i nimic, am căutat pentru dumnealui în dicţionarul explicativ alte formule, mai elegante, să-şi aleagă omul pentru când va ajunge din nou primar la viitoarele alegeri, pe-o labă cu PSD, PNL, PC şi PRM, ori cu PDL, după pofta inimii, la mare concurenţă cu challengerul Ion Răducanu (UNPR).
Varianta 1. Slugă: Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. E clar, definiţia asta e cea mai bună, dar edilul ţărănist va zice că gospodăria e oraşul, iar persoana angajată e primarul care va munci pe brânci pentru binele cetăţeanului, motiv pentru care va fi retribuită cu mulţi bani (sau în natură?).
Varianta 2. Slugă (fig.): Slujitor înarmat de pe lângă casa sau suita unui boier. Ipoteza asta cade, nu e valabilă în cazul primarului Ciuhandu, că nu-i place să umble înarmat, dar cu siguranţă vor fi în majoritatea constituită în consiliul local aleşi din partidul cu care va desăvârşi cârdăşia care corespund descrierii, cu deosebirea că boierul o fi un aşa-zis baron local, iar locul de muncă al acestora nu e pe lângă casa sau suită, ci pe lângă imperiile imobiliare ale boierului.
Varianta 3. Slugă (rar): Aparat simplu format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se foloseşte la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. Nici această definiţie nu este bună, dar n-ar fi rea totuşi o trăgătoare din asta în cancelaria omului, mai ales că de la ultima cântărire electorală (1996) edilul a făcut o frumuseţe de burtă.
Varianta 4 şi 5. Slugă (fig): Persoană subordonată alteia şi obligată, din cauza condiţiilor sociale în care se află, să-i execute voinţa; Sau: persoană care susţine sau apără orbeşte interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. O corectură mică dată ambelor definiţii ar da esenţa slugii de care Gheorghe Ciuhandu trebuie să se ferească, dar nu prea are cum: persoană subordonată alteia, din cauza condiţiilor politice în care se află, să-i execute voinţa; persoană care apără orbeşte interesele altuia în schimbul unui suport politic în consiliul local, partea cu „avantajele materiale” nefiind exclusă, ca o urmare firească a magistralei funcţionări a parteneriatului în CLT.
Negustoreşte vorbind, primarul Ciuhandu are de ales între a-şi salva echipa ca „slugă”, candidând într-o formulă care nu-l onorează neapărat, fie cu PDL, fie cu PSD, PNL, PC şi PRM, ori să câştige primăria de unul singur, abandonând problema alcătuirii majorităţii exclusiv altor grupuri care-l vor transforma finalmente tot în „slugă”. Burzuluirea asta a primarului nu face mai mult pentru imaginea sa decât un masaj la un picior de lemn, fiind în situaţia de a deveni ce este deja şi tare n-ar vrea să mai devină în viitorul legislativ municipal, adică o „slugă” în intereselor consilierilor şi aparatului adiacent cu care şi-a construit majoritatea politică. Dar dacă îl deranjează în continuare termenul de „slugă”, foarte bine, nu noi ne-am văicărit pe tema asta. Să ne uităm la Boc cu ditamai partidul în spate, se plânge el că serveşte orbeşte interesele UDMR sau ale UNPR când vor muşchii lui Bela şi Oprea de la Intendenţă? Nu, cum nu se plânge nici Ciuhandu, ci doar îşi pregăteşte o poziţie mai dură pentru când (mai) merge la negociere.
Comentarii prin facebook