Întotdeauna combinaţia politică-fotbal a făcut treabă bună în Timişoara. Partea proastă e că – exceptând PCR-ul secretarilor de partid care aranjau meciurile UTA-Poli – celelalte reţete politice n-au durat mai mult de patru-cinci ani, adică un ciclu electoral. Înainte de 2000, greaua şi plăcuta sarcină a căzut pe capul PD-ului lui Constantin Ostaficiuc, atunci când Eugen Seracin a venit să ţină pe Poli la nivelul diviziei B, că pentru mai mult nu avea bani. Prin 2000 chiar ne-am rostogolit cu talent până în liga a treia, moment în care, an electoral fiind, Gheorghe Ciuhandu a venit călare pe un cal alb, dar cam tuciuriu la faţă, pe numele său Claudio Zambon. Atunci am făcut primul compromis cu istoria şi am făcut o primă fuziune cu Dacia Piteşti. După ce ne-am dus la fund cu tot cu acest accesoriu electoral numit Zambon, echipa a ajuns de la Dreapta ţărănistă creştin-democrată la Stânga socialistă a trioului Doboş-Guşă-Şipoş. N-a durat nici măcar un ciclu electoral, că a venit misteriosul Marian Iancu. Misterios pentru că, apparent, nu avea politic pe nimeni în spate, însă apoi speculaţiile au curs pe ideea că giuleşteanul şi-ar fi spălat între timp păcatele pe ruta Cotroceni. Acum cine ne mai salvează? Domnule Ostaficiuc, toată suflarea fotbalistică din Timişoara îşi pune mari speranţe în dumneavoastră, în capacitatea PDL ca partid aflat la putere şi cu clientelă bine coafată financiar să scoată echipa din căcat pentru un nou an şi ciclu electoral. Închideţi ochii şi visaţi câteva clipe. Va fi senzaţional cum vor mai face voturile valuri în tribune dacă organizaţia dumneavoastră de partid va aduce un investitor care să reziste măcar patru ani, în situaţia că tot matale vei câştiga alegerile în judeţ şi la centru cu ajutorul acestui cal frumos de bătaie electorală numit FOTBAL.
Am deviat de la subiect în ideea să-l sensibilizez pe dl Constantin Ostaficiuc, să ia domnia sa „Elefantul” de trompă sau dacă nu poate, atunci împreună cu dumnealui să aducă fonduri şi linişte la echipă. Dar altceva mă mâhneşte mai mult la politicieni care nici nu aşteaptă să se ridice muştele că se aşază pe răposat ca vulturii să obţină o zecime de procent electoral. La început de iunie, doamna deputat Maria Barna (UNPR) a promis că va face tot ce poate domnia sa pentru ca Poli să fie judecată corect de instanţele sportive. Atunci nu era aşa supărată pe Marian Iancu. După ce judecata s-a finalizat, doamna Barna a sărit la gâtul oficialităţilor locale că-l lasă pe Marian Iancu să vândă jucătorii, ştiind foarte bine că partenerul său de coaliţie PDL-UNPR, Constantin Ostaficiuc, mai mult decât să blocheze jucătorii cu Fiscul n-are ce face dacă atâţia ani nici CJT, nici CLT n-au fost de acord să dea bani la club ca acţionari, ci doar ca naşi de nuntă. Singura formulă prin care autorităţile locale îl pot opri pe Iancu să vândă tot e şantajul, dacă găsesc ceva cu care să-l agaţe pe patronul BkP şi să-i condiţioneze o viaţă lungă şi liniştită. Vă băgaţi, doamnă Barna? Ştiţi pe cineva? Sau poate convingeţi dumneavoastră un investitor să dea câteva milioane bune pe club. Unul din ăia cu care vă tot lăudaţi că vă întreabă cum pot investi la Poli. Îmi şi imaginez cum se petrece chestia asta când vrea un potent om de afaceri să investească la Poli. Primul lucru cum descinde în Timişoara opreşte la sindicate şi întreabă: „Nu ştiţi cum pot să dau de doamna Barna? Că vreau să investesc la Poli şi poate mă ajută dumneaei”.
Alţi diletanţi în relaţia politic-fotbal s-au cuibărit la PNŢCD Timiş, aripa Ciuhandu, exact structura politică direct şi adânc implicată prin edilul şef şi secundul Adrian Orza în bucătăria internă a clubului alb-violet. Consilierii Vali Moldovan şi Corado Toader au ridicat creasta şi au tras un „Cucurigu” în conferinţa de presă a ţărăniştilor, anunţând o nouă apocalipsă la Poli dacă Marian Iancu va fi lăsat să plece cu numele şi palmaresul echipei. Le recomand celor doi aleşi locali să intre preţ de o cafea în biroul viceprimarului Orza, să le explice dumnealui, dacă ştie, cum palmaresul lui Poli e al Asociaţiei Sportive Fotbal Club Politehnica Timişoara (Viorel Boiţ), care are o asociere pe 25 de ani cu clubul patronat de Marian Iancu. Şi că Marian Iancu nu poate pleca cu luntrea pe Bega, să ducă mai la vale numele şi istoria clubului timişorean, cu atât mai mult cu cât a şi anunţat că n-are nimic împotrivă să renunţe la contractul cu ASFC, dacă Viorel Boiţ va fi de acord să doneze patrimoniul sentimental al clubului asociaţiilor de suporteri sau Universităţii „Politehnica” Timişoara. În rest, numai bine şi noroc în alegeri.
Comentarii prin facebook