Timp de câteva zile, Timişoara fotbalistică a intrat în fibrilaţie. Conu’ Iancu a anunţat că pleacă. De data asta pe bune! Că a mai plecat de câteva ori, dar numai din gură. Aşa că a făcut iarăşi turul televiziunilor şi s-a stropşit la toată lumea cu limbajul său de baros băgat în dinţi. Că dacă i-a mai ieşit faza de câteva ori şi, la fiecare ameninţare, mai obţinea nişte bani publici, de ce să n-o repete? Şi acum, cu câteva zile înainte de „noua plecare”, Iancu a mai cerut 1,7 milioane de euro de la autorităţile locale, afirmând că nu mai poate băga momentan bani la Poli că a prins cu BKP-ul nu ştiu ce mare afacere pe la Bucureşti. Şi dacă omul a dat de-o afacere, de ce nu i-ar da lui Consiliul Local şi cel Judeţean nişte bani? Că timişorenii de aia îşi plătesc taxele, ca Primăria să finanţeze afacerile lui Iancu de la Bucureşti. Revenind la ameninţările cu plecatul, în fine liderii din administraţia locală s-au comportat ceva mai normal.
Adică la şantajul de Ferentari pus în scenă de Iancu, i-au urat acestuia drum bun. La fel i-au urat şi alţi mulţi fani ai lui Poli. Alţii, ce-i drept, s-au apucat să-l plângă.
N-au trecut însă două zile de la „plecarea definitivă” („Nu mă mai sunaţi în legătură cu Poli, nu m-ai am nimic de împărţit cu această echipă”, şi-a terminat o apariţie la Sport.ro), că din nou a întors-o. Rămâne! Normal, că rămâne. Doar naivii au putut crede că Imensitatea Sa va pleca de lângă mina de aur. Că doar mai sunt jucători de vândut. De la copii până la seniori. Că omul e cam falit. Banii „curentaţi” de la Jafo Oneşti s-au cam dus. Şi singura sa sursă de venit sunt jucătorii lui Poli şi, eventual, banii publici. Într-un articol din deBanat.ro a fost prezentată situaţia financiară a firmelor la care este implicat Iancu. Toate cu datorii, sechestre, falimentate. Şi la urma urmei nici nu prea se înţelege cu ce se ocupă firmele aşa zisului investitor. Anul trecut, principala sa firmă, Balkan Petroleum a avut cifra de afaceri 0 lei. Exact 0 lei. Adică n-a făcut nimic Are în schimb datorii de peste 12 milioane de lei, adică apropae trei milioane de euro.
De bine de rău, printre patronii din fotbal se cam ştie că unul se ocupă cu terenuri, altul vinde butelii, unul savarine, altul creşte capre ş.a.m.d. Despre afacerile lui Iancu nu se ştie nimic, dar absolut nimic, în afara faptului că omul e dator vândut. Să aibă şi el acolo o gogoşerie, o langoşerie sau un atelier de tinichigerie. Să ştii că mai face bani şi din altceva decât din Poli Timişoara. Acolo unde s-au pompat în ultimii ani peste zece milioane de euro din banii publici ai CLT şi CJT. Cam ăsta e „marele investitor” în care îşi spun speranţele mulţi dintre fanii lui Poli. Iar o bună perioadă de timp a fost tovarăşul de drum al onor liderilor din administraţia locală şi judeţeană. Şi acum mai vrea „doar” două milioane de euro. Ca să ce?
Comentarii prin facebook