Deși ultimul sondaj îl contrazice pe segmentul PDL-ului, partid căzut oarecum pe fond emoțional în urma manifestațiilor din Piața Universității, sociologul Alin Teodorescu (IMAS) și-a arătat recent convingerea că, până la data alegerilor generale, vom avea trei structuri politice de valori egale statistic, între 22 și 27%, cu PSD și ACD, membre ale USL, printre ele. Ceea ce ar confirma de pe acum viitoarea guvernare a Uniunii, mai crede Teodorescu, următoarele luni până la alegerile eventual anticipate nemaiputând produce schimbări majore, în ideea că actuala opoziție nu se sparge în bucăți înainte de a se instala la conducerea Executivului, fiind limpede, totuși, că pentru așa ceva există timp căcălău în primii doi ani de guvernare.
Dacă ar fi să ne încredem în prognozele sociologului, se observă de la o poștă că, luat individual, principalul partid parlamentar câștigat din aceste înțelegeri preelectorale este Partidul Conservator, care ar putea constitui un grup de 5% în legislativ, oferind la schimb nimic altceva decât timp de antenă pe televiziunea lui Felix. Aș spune chiar că nu oferă nimic, ba chiar antireclamă, la cum înțeleg băieții de acolo să-și facă meseria de jurnaliști. În fine, pentru asta plătește PNL și dacă liberalii sunt mulțumiți cu ce primesc în schimbul acelor fotolii parlamentare, treaba lor. După ce au „căpușat” în două rânduri PSD-ul, trădând mizerabil orientarea dată de votul primit în 2004, chiar că nu mai dădeam nicio șansă „voiculeștilor” să mai fraierească pe cineva. S-au găsit însă liberalii, care, fără acest „balast”, ar fi putut deveni marii câștigători ai acestui an electoral, fiind principalii beneficiari ai căderii partidului de guvernământ și ai unei bunăvoințe suspecte a PSD la negocierea ponderilor în USL.
După cum v-ați dat deja seama, marele pierzător, doamnelor și domnilor, este PSD-ul lui Victor Ponta. Dacă se poate spune așa despre o formațiune politică care va avea în câteva luni prim-ministru și o grămadă de posturi pentru flămândul aparat de partid. Aparat care, în urmă cu patru ani, aduna 33% din voturi (cu tot cu „umaniști”, e adevărat), ca acum să se aștepte la o „erodare” în opoziție nu cu mult mai mică decât a PDL-ului într-o cumplită guvernare. Asta da performanță! Nu sunt câtuși de puțin îngrijorat de această ispravă a PSD și nu mă persecută deloc grija din bancul cu Dabija, însă mă întreb dacă aici e vorba doar de o proastă negociere „scăpată” de dragul pozei de familie cu Ponta la Palatul Victoria sau e vreo „țeapă” ce se pregătește s-o dea PSD-ul lui Crin Antonescu în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2013-2014. Uitând sau tocmai bazându-se pe teoria că dintre trei partide sensibil egale, două oricum vor putea face guvern, indiferent de moralitatea combinației.
Comentarii prin facebook