La 26 de ani, un jurnalist de investigații din Bagdad a înțeles că singura lui șansă de a rămâne în viață este să fugă din Irak. A plătit pentru asta o mică avere, a călătorit în condiții greu de imaginat și, la granița cu Ungaria, a fost descoperit de polițiștii de frontieră. Din acel moment, viața lui Maher Al Mashhadani s-a schimbat radical.
După trei ani și jumătate în care a lucrat la unul dintre cele mai puternice ziare din capital Irakului, în prezent închis de putere, Maher Al Mashhadani a devenit, oficial, refugiat. În ianuarie 2010 a părăsit țara în care s-a născut, iar din toamna anului trecut este refugiat cu drept de ședere în România. Maher a devenit timișorean și, la 28 de ani, își reinventează existența. Nu poate sta departe de presă, drept pentru care se alătură, din această primăvară echipei DeBanat.
Fostul jurnalist de la „Alghad Almoshreq” („Viitorul luminos”) spune că „oamenii nu pleacă din Irak fiindcă e o ţară săracă, ci pentru că este război şi căutăm linişte, securitate”. Maher a fugit din Irak după ce, pe prima pagină a publicației la care scria, i-au apărut mai multe articole împotriva guvernului şi a fost torturat din cauza asta. „Când scriam ceva, mă implicam foarte mult”, susţine tânărul irakian, care acum ţine legătura cu familia lui pe internet. A demascat multe dintre atrocitățile guvernului său, despre cum au fost omorâți oameni de știință, profesori și piloți acuzați că ar fi lucrat pentru Saddam Hussein. Apoi a început să fie acuzat că e plătit de străini. A fost prins și bătut și urma să fie arestat, doar pentru că și-a făcut meseria. „Lansaseră niște zvonuri despre mine, că aș fi fost plătit de Arabia Saudită sau de teroriști. Erai persecutat dacă scriai împotriva regimului”, povestește tânărul. În multe redacții s-a întâmplat la fel, așa că Maher a decis să fugă. Familia l-a ajutat cu bani de drum.
Tânărul spune că, pentru a pleca din Irak, a plătit 10.000 de dolari şi a îndurat o călătorie de coşmar. „Persoana care a zis că mă duce în Europa m-a pus într-un TIR în Turcia, care a trecut prin Bulgaria, apoi prin România. Au fost trei zile în care nu am mâncat, nu am băut apă, nu am putut merge la toaletă, am împărţit un spaţiu extrem de îngust cu încă un băiat. Şoferul nu voia să facem vreun zgomot, ca să nu fie prins. La graniţa cu Ungaria, Poliţia de Frontieră ne-a descoperit”, rememorează Maher.
Acum, tânărul irakian spune că e mâna destinului că a fost oprit la graniţă. „Am vizitat Bucureştiul, Aradul şi Oradea, iar la Timişoara mă simt în largul meu. E o atmosferă liniştitoare. E râul, sunt copacii, parcurile. Aveam nevoie de linişte. E interesant cum trăiesc oamenii la Timişoara, de toate etniile şi religiile. Nu am simţit niciodată vreo discriminare rasială. Cred că destinul a făcut să ajung în România. Aş fi mers în orice ţară m-ar fi primit”, afirmă Maher.
Comentarii prin facebook