Absorbiți de zona urbană în care coabităm și ne desfășurăm activitățile zilnice, parcă am uitat de frumusețea și liniștea satelor din împrejurimi, a satelor bănățene. Cu drumurile mereu în construcție și mentalități greu schimbate de timp, satele rezistă.
Satele sunt coloana vertebrală a națiunii, spiritul comunităților multietnice, sursa din care provin peste 90% din orășeni.
Satele au clădit identități, au nutrit idei strașnice și au dat o continuitate seculară rostului nostru pe acest pământ. Au rezistat stoic la trecerea anilor, s-au reclădit în urma războaielor și au perpetuat prin viu grai identitatea noastră bănățeană.
Multe dintre ele ascund adevărate comori, majoritatea nepuse în valoare, motivele fiind infinite și pierdute în negura timpului. Așezările rurale au un potențial enorm de dezvoltare și multe atuuri ce au obligatorie nevoie de evidențiere.
Au obiceiuri străbune, au frumusețea și blândețea locurilor, ale locuitorilor, ale clădirilor ce au supraviețuit, un patrimoniu de multe ori uitat sau ignorat. Sunt mâncăruri deosebite, straie aparte, zicale ce se transmit din generație în generație, locuri puțin călcate de tălpi contemporane.
Faptul că ne reîndreptăm atenția asupra vatrei strămoșești și asupra rădăcinilor este inevitabil, firesc și definitoriu, după lunga perioadă de stagnare deloc conservatoare.
Satele sunt definitorii pentru ideea de continuitate, de rezistență în scara evolutivă a valorilor. Indiferent de secol sau mileniu, principiile rurale bănățene dăinuie și reflectă moștenirea coloniștilor germani, meticulozitatea maghiarilor, stăruința etnicilor, fie ei sârbi, bulgari sau ucrainieni.
Banatul, de șes sau montan are atracții naturale minunate, repere neșlefuite, deloc exploatate turistic sau puse în valoare.
Se lucrează constant și ambițios la șlefuirea acestor valori rând pe rând, sat cu sat pentru zugrăvirea acestei euroregiuni demne de a fi cea mai tare.
Comentarii prin facebook