Îmi și imaginez ce dezamăgit trebuie să fi fost primarul Nicolae Robu când a fost în vizită de lucru pe strada Cloșca din Timișoara, acolo unde o lucrare plătită din fonduri europene e tărăgănată fie de firma executantă, fie de stilul românesc de lucru al muncitorilor firmei, fie din ambele cauze. La fel de prost spune presa că a început și treaba la intersecția de la Michelangelo.
Acolo, piatra de temelie a fost pusă de primarul Ciuhandu, de alegeri, pentru ca vreme de aproape un an să se facă o binemeritată pauză. A venit edil liberalul Robu, a mers omul să pună și dumnealui umărul la inaugurarea haosului rutier, a plecat primarul cu zâmbetul pe buze, lucrurile păreau în regulă, pentru ca mai apoi să vezi prin zonă utilaje decorative pe trotuare, muncitori ieșiți la o shaormă și alte apucături ce vor deveni cronice pe timp de caniculă.
Ce s-a schimbat? Mai nimic. Geaba vrei să faci revoluție în administrație, că obiceiurile sunt aceleași, oamenii sunt aceiași, firmele probabil că sunt aceleași, regulile idem. S-a schimbat ceva la capitolul deszăpezire de la un al la altul, de la un primar la altul? Nu cred. Amenințări cu sancțiuni aspre pentru neîndeplinirea clauzelor din contract au curs dinspre municipalitate spre prestatorul de servicii. Întrebat la acea vreme în ce măsură este mulțumit de modul cum își fac treaba firmele de deszăpezire, primarul Robu a dat un procent: 80%. Mare procent. Aproape multumit. Nota 8, calificativ B, ce mai!, o treabă aproape bună. Când să se anunțe sancțiunile, mă așteptam ca 20% nerealizări să se scadă din contractul de milioane de lei. Nici vorbă. Cinci procente penalizare, s-a anunțat de la tribuna primăriei, sancțiune despre care habar n-am dacă a și fost aplicată până la urmă sau a fost doar așa, de ochii lumii.
Alt exemplu de lucrare făcută fără cap și fără picioare. Pe drumul județean ce trece prin Utvin, Sânmihaiul Românesc și cel German am avut plăcuta surpriză să observ, la un moment dat, cum responsabilii de traseu au curățat marginea drumului, șanțurile și boscheții de tot ce era gunoi. Peturi, cartoane, hoituri, textile și alte cele erau puse în saci de plastic și lăsate la marginea drumului pentru a fi ridicate de un camion al respectivei firme. Deosebit! Niciunde n-am mai văzut așa ceva în România. Degeaba, căci totul a fost o muncă făcută aiurea. După ce săptămâni de zile n-a mai venit nimeni să ridice gunoiul, sacii au fost sparți de câini în căutare de mâncare, iar vântul a făcut ca totul să arate mult mai rău decât înainte de începerea salubrizării. Probabil că lucrarea a fost plătită demult.
Auzim că drumurile sunt pline de gropi din cauza lui regelui asfaltului din Banat Georgică Cornu. Așa pare să fie cel puțin pe bd. Rebreanu. Prinde orbul, scoate-i ochii ăia de insolvent. Dar la periferia Timișoarei și pe drumurile județene alte firme lucrează de-o mântuială criminală odată cu venirea primăverii. Azi se frezează cu utilajul în așa fel încât la ieșirea din groapă să-ți distrugi direcția și bucșăraiele într-o bordură de o palmă. Nici în ruptul capului un executant de drum n-ar face ceva logic, să „îndulcească” panta de ieșire din dreptunghiul frezat. Sau să meargă cu utilajul de plombare în spatele celui de frezare, pentru ca apoi să se treacă cu compactorul, dintr-un foc. Nu, la noi între cele două-trei operații pot trece zile, chiar săptămâni, timp în care noi înjurăm și suntem buni de plată.
Mai e și atitudinea aia blajină la român. Se mulțumește că măcar pe vremea lui Robu și Bojin se asfaltează. Se lucrează. Printre atâtea anomalii, când vedem că se lucrează, aproape că nici nu mai contează cum se lucrează. Nu cred nici măcar că firmele de asigurare se vor îndrepta împotriva primăriei pentru recuperarea daunelor. Și în cazul proprietarilor de mașini cu CASCO, cheltuielile până la 100 euro le scoate omul din buzunar, iar pentru diferență aproape că nu le mai rentează asiguratorilor să se lege la cap în procese indelungate cu municipalitatea.
Dar ce mai e în ziua de azi 100 de euro? O nimica toată. O banală bancnotă. Când s-a dezbătut majorarea impozitului pe imobile astă toamnă, câte energii electorale s-au vărsat de la guvern și până în teritoriu? Toți voiau înainte de parlamentare să protejeze contribuabilul de o majorare cu 16%. Mizilic, poate 30-40 lei din buzunarul alegătorului. A zecea parte din cât dăm mecanicului auto până ni se repară drumurile.
Comentarii prin facebook