Pastorala de Craciun a PS Martin Roos

Iubiţi fraţi creştini! Fraţi şi surori în Cristos Domnul!

„Mărire în cer lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă!” – aşa răsună mesajul îngeresc al Solemnităţii Naşterii Mântuitorului, transmis păstorilor care îşi păzeau turma pe câmpul din Betleem. Este un mesaj de bucurie, adresat nu numai păstorilor, ci tuturor oamenilor de bunăvoinţă. Totuşi, acest mesaj de pace şi binecuvântare este legat de o persoană anume, de Isus Cristos. În nimeni altul nu este mântuire pentru noi, decât în El, căci aşa cum mărturiseşte Biserica şi întreaga creştinătate: El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

În cântarea de laudă, în Gloria, pe care o intonăm în aceste zile cu atâta bucurie, cu toţii proclamăm: „Doamne, Fiule unule-născut, Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care iei asupra ta păcatele lumii” – Credem noi cu adevărat ceea ce proclamăm? Misterul Crăciunului nu înseamnă altceva decât faptul că Fiul lui Dumnezeu, din veşnicie şi prin lucrarea Duhului Sfânt a devenit om în sânul Fecioarei cu numele de Maria. Despre ea spune Sfântul Augustin: „Maria l-a primit pe Fiul lui Dumnezeu mai întâi în propria sa credinţă, doar apoi l-a primit în pântecele ei.”

De Crăciun ni se dezvăluie un mesaj deosebit de profund: Fiul lui Dumnezeu este Mielul care ia asupra Sa păcatele lumii şi astfel conduce omul pe calea împăcării cu Dumnezeu. Cel care înţelege acest lucru şi se apropie cu sinceritate de Dumnezeu, acela realizează şi gravitatea păcatului, izvorul tuturor relelor, pentru care s-a jertfit însuşi Fiul lui Dumnezeu. Prin această înjosire spre mântuirea tuturor, Cel care s-a întrupat la Betleem pentru salvarea noastră, a fost înălţat de Tatăl deasupra tuturor: „Tu care şezi la dreapta Tatălui – îndură-te de noi…”. Astfel, milostivirea lui Dumnezeu devine, în Isus Cristos, mântuirea noastră, spre adevărata viaţă.

Dumnezeu a făcut astfel, primul pas către noi, oamenii. Prin Isus ne-a oferit noua perspectivă asupra vieţii spre care să ne îndreptăm cu speranţă şi bucurie. Să ne lăsăm încurajaţi de binefacerile lui Dumnezeu şi să ne grăbim a răspunde cu încredere, speranţă şi neclintită credinţă la chemarea lui Dumnezeu, pentru a duce la împlinire în noi lucrarea sa începută prin naşterea Fiului său. Bucuria noastră este că îi putem aduce mărire şi laudă, căci „Tu singur eşti Domn, Tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin!”

+ Martin,
episcop de Timişoara