Nu cu mult timp în urmă, în reșapatul masterplan de transporturi a fost inclusă, în fine, și șoseaua de centură a Timișoarei. Se întâmpla după o lungă perioadă de promisiuni din partea guvernului, mai ales în timpul campaniei electorale, dar fără nimic concret. Iată că venise și ceva palpabil, după tot felul de făgăduieli fără acoperire. Mai mult, centura Timișoarei era pe locull II, ca prioritate, după cea a municipiului Râmnicu Vâlcea. La acel moment, s-au desfăcut sticlele de șampanie, iar liderii PSD-iști nu mai pridideau cu cărămizile bătute în piept, cum au rezolvat ei problema șoselei de centură și cât de mult ne iubesc Ponta și ai lui.
Minunea n-a ținut însă, iar atât de lăudații Ponta & co ne-au arătat iarăși cât dau pe Timișoara: fix o ceapă degerată. Astfel că, în Strategia de implementare a masterplanului, care stabilește prioritatea proiectelor, la capitolul variante de ocolire, Timișoara a retrogradat pe locul V. După Vaslui, Giurgiu, Sfântu Gheorghe și Bârlad. Orașe extrem de importante, cu o dezvoltare economică deosebită, care necesită urgent șosele de centură! Mai ales Vasluiul și Bârladul, ambele din același județ, mare contributor la bugetul național. Această poziționare amână finanțarea centurii Timișoarei cu câțiva ani. În paranteză mai trebuie spus că această strategie de implementare e o mare varză, un ghiveci fără noimă și logică. De exemplu la autostrăzi, pe primul loc apare tronsonul Bacău – Pașcani. Adică se încep autostrăzi noi, iar cele care au fost demarate (Brașov – Borș) sunt lăsate de izbeliște. De fapt, la o singură privire se poate vedea că la toate capitolele (autostrăzi, drumuri expres, șosele de centură) se insistă mult pe Moldova, adică pe est, nu spre vest.
Revenind la șoseaua noastră de centură, în spațiul public local au apărut două abordări. Bine, nu vorbesc de cea comică, a deputatului Gheorghe Ciobanu, căzut parcă din cer: „Acest guvern, și Victor Ponta, prin afinitatea pentru județul Timiș, prin prietenia cu noi, chiar vrea să facă lucruri bune. Timișoara a primit mulți bani și primește și acum”. Acestea sunt cuvintele fostului vameș, în condițiile în care niciun proiect al Timișoarei n-a mai fost finanțat de la buget în ultimii ani, cu excepția unui „mărunțiș” pentru Spitalul de Copii.
Așadar, în replică la demersul guvernului, primarul Nicolae Robu insistă cu organizarea unui miting de protest. E greu de crezut că acesta va rezolva cumva arzătoarea problemă. Eventual, poate măsura solidaritatea timișorenilor în jurul unor proiecte importante pentru oraș. Nu cred însă că Ponta și ai lui pot fi sensibilizați cu un miting, chiar dacă acesta va reuși să adune la un loc zeci de mii de oameni. Lucru, oricum, puțin probabil. Pe de altă parte, ministrul Sorin Grindeanu, dar și alți PSD-iști, îl sfătuiesc pe primar să discute cu ministrul Transporturilor problema centurii. Păi am înțeles că problema a fost rezolvată chiar de Grindeanu! De ce s-o mai discute și Robu? Dacă totuși edilul acceptă să meargă la discuții, s-o facă cu sarsanaua în spate sau cu plic la purtător? Sau cum poate să-l convingă pe Ioan Rus că e mai importantă centura Timișoarei decât a Vasluiului? Sau asta e metoda de lucru la guvern? Nu se discută pe criterii clare, ecomice, ci pe câte intervenții și pile sunt pe un proiect sau altul? Bine, ca să nu se spună că n-a făcut acest lucru, Robu ar trebui să discute cu Rus, poate chiar cu Victor Ponta, cel care-l eticheta drept „buclucaș” în urmă cu câteva zile.
Și ce să le spună Robu? Că Timișoara merită o șosea de centură, fie și dacă ne raportăm la banii cu care orașul contribuie la bugetul central? Că Timișoara este unul dintre cele mai tranzitate orașe, iar absența șoselei de centură duce la deterioarea drumurilor? Nu mai vorbesc de descongestionarea traficului. Un guvern cât de cât responsabil ar trebui să știe aceste lucruri. Să lași unul din cele mai mari și tranzitate orașe fără șosea de centură pare, la prima vedere, un gest inconștient din partea guvernului. Cred însă că e mai mult de atât. Guvernul Ponta pedepsește Timișoara, o sfidează și o batjocorește.
Și ca răzbunare și, poate, și din calcule politicianiste. Cum se cheamă oare faptul că pui șoseaua de centură a Vasluiului în fața Timișoarei? Nu știu ce calcule fac PSD-iștii, dar dacă ei cred că pedepsind timișorenii pentru a „i-o trage lui Robu”, greșesc amarnic. Și nu pot să nu mă gândesc că este și așa ceva la mijloc atâta timp cât, dacă vorbim pe pile și intervenții, Timișoara ar putea avea centură. Asta, dacă ar deschide gura Ilie Sârbu, socrul premierului și bun prieten și coleg de „grup de la Cluj” cu Ioan Rus. Numai că rezidentul de la Hotel Timișoara nu numai că nu deschide gura în favoarea centurii, dar multă lume e convinsă că o face invers. Prin urmare, șansa Timișoarei pentru o șosea de centură nu stă nici în mitingul lui Robu, nici în întâlnirea acestuia cu Ioan Rus. Stă doar în căderea Guvernului PSD. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
Comentarii prin facebook