Nu știu cum ar reacționa primarul Robu dacă, în rol de ziarist, aș spune toată ziua că dumnealui este un Dalai Lama al spiritualității timișorene, un Jimi Hendrix al muzicii bănățene, că este un Ivan Patzaichin al sportului local ori un Baiazid al investițiilor în infrastructura orășenească, că Timișoara vibrează plenar de când domnia sa luminează ca un astru scena politică locală. În mod normal ar zice că fac mișto de dumnealui. Dar, dacă e dus de val, n-o va face. În realitate, nici nu cred că și-ar da seama și tare mi-e teamă că cineva ar trebui să-i atragă atenția că nu e în regulă când ești lăudat atât de strident în spațiul public. Ca prim edil, bașca și liberal, cu atât mai mult aș evita situația dacă scena acestei abundențe este chiar ziarul municipalității, „Monitorul” primăriei, ziarul print cu cel mai mare tiraj în această parte de țară.
Luați ultimul număr al „Monitorului” să vedeți cum se făceau ziarele pe vremuri. Nu tot ziarul, ci doar câteva pagini. Nouă fotografii cu primarul Robu și un amplu reportaj despre „Timișoara, promovată în SUA de primarul orașului”, „la invitația senatorului Ben Oni Ardelean”, de parcă vizita ar fi avut loc undeva prin Hunedoara, nu peste ocean. În penultimul număr, Timișoara era promovată la Bruxelles printr-o „acțiune de mare succes” și o colecție de șapte imagini cu prim edilul liberal. Pe lângă aceste subiecte de „mare forță”, ziarul mai arată cum merge cu dezvoltarea orașului, despre investiții masive, dar și alte subiecte mărunte, însă mult mai utile „cumpărătorului” contribuabil. Pe bune, e caraghios să vorbim de succesul unei deplasări în SUA a edilului Timișoarei, în ideea că acolo dumnealui a vorbit, după cum ne informează „Monitorul”, despre atractivitatea orașului nostru, despre revoluția din decembrie 1989 și „teme geopolitice” cu congressman-ul de Pennsylvania Joseph Pitts.
Sincer, nu pot băga mâna foc pentru ce se întâmplă în relația primarului cu această publicație finanțată chiar de administrația municipală. Cel mai convenabil pentru primarul Robu ar fi să credem că dumnealui nu intervine și că redactorii de acolo se comportă ca niște cioplitori de imagine. Cunoscând realizatorul acestui produs media ca pe o ziaristă de ispravă, aș vrea să cred că nu e așa, că aceste laude abundente vin la comandă, dar atunci treaba devine gravă, iar primarul, un mic Nicolae Ceaușescu. Pe de altă parte, tind să cred că Nicolae Robu nu cere ultimativ așa ceva, dar nici nu-i displace rezultatul, considerând cumva că e firesc ca un om atât de pozitiv pentru viața urbei, cum este dumnealui, să fie recompensat prin prezentarea grandioasă a tuturor piruetelor sale.
Cu mulți ani în urmă am lucrat vreo două-trei luni la un cotidian timișorean cumpărat de PSD, de președintele de atunci al CJT, Dan Ioan Șipos. Cu o astfel de amuzantă experiență în spate, mă surprinde și mai tare developarea activității primarului într-un ziar al autorității municipale. Nu știu ca pe vremea când lucram la ziarul „Prima Oră”, așa cumpărat și controlat de pesediști cum era, patronii politicieni să apară cu nouă-zece fotografii în diverse ipostaze de muncă în folosul județului și a oamenilor muncii de la orașe și sate. E adevărat, am fost martor la altfel de scene caraghioase, în care un megalider excesiv de gras cerea editarea imaginilor sale în varianta 70%. Ori când șeful publicației cerea cu seninătate ziariștilor: „Voi trebuie să deveniți redactori PSD!”. Da, din astea am văzut, dar nu mă mai miram, având în vedere din ce creuzet își trăgea seva partidul cu pricina și ce material uman avea atunci la dispoziție. De la un liberal însă aveam alte pretenții. Domnilor consilieri personali, mai cu curaj, asta e și ideea, să vă sfătuiți bine angajatorul.
Comentarii prin facebook