Sâmbătă după-amiaza, cu câteva ore înainte de-a deschide discoteca, deja fostul șef al PSD Timișoara, Sebastian Răducanu, și-a făcut o introspecție pe baza ultimelor evenimente din viața sa politică, ajungând la o concluzie. Trebuie să-și dea demisia din funcția de președinte „pentru a da un semnal de responsabilitate și de schimbare a modului în care înţelegem să facem politică”, după cum a anunțat oficial. Cum s-a ajuns aici? Simplu: subalternul său pe linie de partid, viceprimarul Traian Stoia, nu a votat în consiliul local așa cum i s-a cerut. Evident că pentru toată lumea pare o mare enigmă faptul că, în loc să sancționeze subalternul, un șef alege să demisioneze fiindcă nu e băgat de seamă. E chiar de râs. Așa, în paranteză fie spus, în 2008, tatăl lui „Seba”, Ion Răducanu, era în aceeași situație ca și Stoia acum. A refuzat să voteze în consiliul local pe linia partidului și a fost exclus. Culmea, era șef al organizației municipale. Fiul lui pleacă acum singur, pentru că Stoia nu a votat cum a vrut partidul.
Dar asta n-a fost tot. În timp ce se pregătea să meargă la discoteca lui „Seba”, Freddy Simonis, șeful consilierilor PSD, și-a dat și el demisia din această postură. Tot pe motiv de Stoia. Acum e clar că gesturile celor doi sfidează inteligența, măcar a electoratului PSD, care se știe oricum că nu ar fi foarte mare. La inteligență mă refer, nu la electorat. Fiindcă, și mă repet, nu pleacă șefii, când vor subalternii. De unde e de bun simț să tragem concluzia că supărarea celor doi este pe altcineva din partid. Sau poate din afara partidului, dar cu o influență mare în el. Fiindcă ei chiar au vrut să-l sancționeze pe vârstnicul viceprimar, dar s-au lovit de un zid în propriul partid. Mai trebuie spus că joi, la două zile de la scandalul din CL Timișoara, Răducanu și Simonis ar fi trebuit să apară într-o conferință de presă, anulată în ultimul moment.
Nu e un secret că, înainte de-a fi viceprimar PSD, Traian Stoia este omul fraților Cristescu în primărie. Aceiași afaceriști controversați care, cel puțin în perioada în care Ilie Sârbu activa politic, aveau o influență foarte mare în partid. Și o mai au chiar, prin președintele PSD Timiș, Sorin Grindeanu. Or, revolta tinerilor PSD-iști se îndreaptă în primul rând împotriva lui Grindeanu și a Cristeștilor sau a cui i-a împiedicat să-l sancționeze pe Stoia. Cel puțin așa ar trebui să fie. Sau – cine știe? – împotriva noului lider informal al PSD Timiș, Dan Poenaru. Fiindcă în filială e o bulibășeală de nedescris și e greu de înțeles cine are, de fapt, hățurile în mână. Grindeanu, Frații sau Poenaru?
Oricum, e clar că Răducanu și Simonis au fost folosiți doar pentru jocul lor de scenă, iar când au vrut să-și exercite cu adevărat șefia, au fost plesniți peste bot. Vitejia lor e însă doar pe jumătate, fiindcă, în afară de-a se plânge de Stoia, dacă aveau „cojones”, ar fi trebuit să spună cum voiau să-l pedepsească pe viceprimar și cine i-a oprit. Așa, demisiile lor n-au nimic de-a face cu un „semnal de responsabilitate și de schimbare a modului în care înţelegem să facem politică”. E un simplu joc de glezne puțin mai apăsat. Altfel, trebuie spus că pentru Răducanu demisia este și o despovărare, după mult timp în care Grindeanu a făcut presiuni asupra lui să candideze la Primaria Timișoara. Mai nou, aceste presiuni, și de la nivel central și local, s-au mutat chiar asupra lui Grindeanu. În această situație trebuie văzut și pe cine vor „Frații” candidat. Culmea, la mijlocul săptămânii, în plin scandal cu votul din CLT, un post TV local dădea pe crawl știrea că Traian Stoia a fost desemnat candidatul PSD la Primăria Timișoara. Și n-o făcea la mișto…
Comentarii prin facebook