S-a tot făcut caterincă pe marginea disputei Robu-PSD în ceea ce privește amplasamentul sălii polivalente de 16.000 de locuri pe care Compania Națională de Investiții vrea să o ridice ca proiect-pilot la Timișoara. Dincolo de „e foarte bine că se face” și „numai să se facă, nu mai contează locul”, cred că nimeni de pe lumea asta nu pune la îndoială logica de organizare rutieră care spune că defluirea și afluirea către și dinspre Giroc sunt mult mai proaste decât din spatele stadionului „Dan Păltinișanu”, acolo unde Robu vrea sală în cadrul unui campus sportiv. Una este să plece 16.000 de spectatori pe o arteră, Calea Girocului, și alta este ca această mare de spectatori să plece radial pe mai multe artere de două benzi pe sens. Pesediștii au venit deja cu povestea că primarul Toma de Giroc va veni cu un superbulevard nou-nouț care va depresuriza situația de pe Calea Girocului în zi de meci ori concert la noua sală polivalentă. Plus că terenul lui Robu are o linie de tren abandonată. Linie de tren despre care pesediștii ar vrea să ne facă să credem, ca la proști, că nu poate fi scoasă și anulată în vecii vecilor.
Grindeanu și Dobra n-au făcut până acum altceva decât să arate populației prin acest scandal că se vorbește de două proiecte diferite. Unul al PSD și unul al lui Robu. După ce toată lumea va băga asta la cap, CNI va demara procedurile birocratice și apoi cele de șantier. Nu s-a pus niciodată problema unei negocieri. Totul este ca „mănăstirea” PSD să fie mai frumoasă și mai mare ca „mănăstirea” de 3.000 de locuri care se tot dărâmă, cu toate sacrificiile făcute de acest „Manole” al Primăriei Timișoara, pe numele său real Nicolae Robu. Dacă tot se discută în termeni de beligeranță, PSD putea măcar să-l pună la punct pe Nicolae Robu cu armele sale. Putea să dea termen de 60 de zile ca primarul liberal să pună terenul liber de sarcini CNI-ului. Vă imaginați că Nicolae Robu se făcea de cacao dacă peste 60 de zile venea în fața publicului cu informația că terenul nu este liber de sarcini din cutare motiv juridic sau patrimonial.
Dar PSD nu l-a lăsat pe Nicolae Robu să-și rupă singur gâtul, ci a mers pe varianta proiectului propriu pe care să scrie neapărat PSD, mai mândru ca țiganul ăla cu gura plină de aur. Ce nu calculează Grindeanu și Dobra este nu că Robu își face sală de 10.000 de locuri, de fapt o reacție bazaconică din registrul tactic al liberalului, nu, dar pesediștii ar putea măcar să se întrebe pentru cine ar face acea sală de 16.000 de locuri. Pentru concerte, da, dar concerte nu vor fi zilnic, poate câteva într-un an să adune atâta popor. Sport? Pentru ce sport ridici matale, PSD, acea catedrală a sportului indoor? Mai toate sporturile de sală sunt în cadrul clubului municipal Timișoara. Cele mai importante: handbal și baschet. Avem și rugby, pentru care Primăria Timișoara vrea să contruiască un stadion de 15.000 de locuri pe Buziașului. Când municipalitatea va avea și echipele, o sală de 3.000 de locuri și un stadion de 15.000, pe care poate muta oricând și fotbalul, administrația județeană PSD-istă degeaba are sală de 16.000 sau stadion de 30.000, că nu are cine juca pe ele.
Sper ca războiul dintre cei doi poli administrativi locali să se oprească la timp. Altfel, riscăm să avem o sală jumate plină când cântă Lepa Brena, de rugă la Giroc, iar un eventual nou stadion să fie muzeu al echipei naționale. Pentru un astfel de scenariu avem nevoie de două părți rezistente la încăpățânare. Bun, PSD are acum toate cărțile în mâini, are pâinea și cuțitul, are și chef de mișto, dar poate să-mi spună careva cine este cel mai încăpățânat timișorean cu notorietate? Da, așa, așa… Ni… co-la-e, Lae pentru prieteni. Nu-l puneți la încercare, că nu știe de glumă.
Comentarii prin facebook