La doar șase luni de la una dintre cele mai mari victorii electorale din istoria post-decembristă, PSD e un partid aproape intrat în colaps. La fel și guvernarea sa. Cu un președinte prins în menghina unor condamnări și dosare penale și contestat de tot mai mulți din partid, PSD e departe de ce-a fost. Adică un partid bine organizat, inclusiv în furtișaguri (sau mai ales) și cu o ierarhie clară. Programul de guvernare (Biblia Olguței) a ajuns o maculatură numai bună de înlocuit hârtia igienică. Premierul se contrazice cu președintele partidului, ministrul de Finanțe cu premierul, iar nimeni nu mai înțelege absolut nimic. De exemplu, cine va plăti CAS și CASS, angajatorul sau angajații, fiindcă premierul zice hăis, iar titularul de la Finanțe cea?
Măreața lege a salarizării începe să-și devoaleze anomaliile. De exemplu, portarul unei primării de la țară câștigă cât doi dascăli la un loc. (Da, la profesori, majorarea intră în vigoare de la 1 ianuarie 2018, dar garantează cineva acest lucru?) Nu cunosc amănuntele acestei legi, dar chiar un PSD-ist mi-a spus că e cea mai proastă lege din istorie. Însă alte cifre arată că guvernarea PSD ne duce spre dezastru. Cifre referitoare la primele șase luni ale anului, adică perioada în care am auzit de la propagandă că economia a buibuit în timpul „perfomantului” Guvern Grindeanu. Și e vorba de datele Ministerului Finanțelor, adică lucrăm cu marfa clientului.
Astfel, în primele șase luni ale acestui an investițiile au scăzut la jumătate față de perioada similară a anului trecut. E un lucru dramatic, cu consecințe absolut negative asupra economiei, fiindcă investițiile generează profit, locuri de muncă, dar și venituri la buget. Doar șase miliarde de lei au fost investite în prima jumătate a acestui an (0,7% din PIB), față de 11,5 miliarde în primele șase luni ale anului trecut (1,5% din PIB). Potrivit acelorași date, cheltuielile cu investițiile au fost sacrificate pentru cheltuieli cu salarii și asistența socială. Raportul arată că este pentru prima dată în ultimii cinci ani când exsită o diferență atât de mare de la un an la altul la capitolul investiții.
Marile proiecte în infrastructură au înghețat cu totul. E drept, se face stadionul de la Alexandria cu 12 milioane de euro, la puțin timp după ce s-a inaugurat sala din același oraș, renovată cu 20 de milioane de lei. Și unde parchetul a crăpat deja, asta așa ca amănunt. Și aproposde acest gen de investiții, „bijuteria coroanei” Olguței Vasilescu, stadionul din Craiova, a ajuns un Caracal al erorilor. Stadionul în care s-au investit 54 milioane de euro trebuia inaugurat în această primăvară, însă suma va crește, în urma gafelor de până acum. Ca o comparație, Cluj Arena, având același număr de locuri, plus o pistă de atletism, a costat 35 de milioane de euro. Adică, și dacă sunt investiții, ele se duc pe „apa” corupției, precum autostrăzile care se prăbușesc în fiecare zi.
Ideea este că tot mai multe companii, atât din România, cât și străine își văd grav afectate afacerile. Dacă mai punem aici și legislația din domeniul fiscalității, unde e o bulibășeală maximă, viitorul pare tot mai sumbru. Tot din datele Ministerului de Finanțe mai reiese că deficitul fiscal pe aceeași perioadă în care economia a duduit a fost de 6,3 miliarde de lei, aproape dublu față de perioada similară a anului 2016: 3,9 miliarde de lei. În aceste condiții, vistieria este goală, nefiind bani nici pentru salarii mai departe de luna septembrie. E adevărat, vor fi, fiindcă guvernul face împrumuturi în cascadă, datoria publică crescând într-un ritm amețitor. Dar e bine că economia duduie, așa cum duduia în timpul lui Tăriceanu. Adică în anul premergător intrării în cea mai mare criză economică de după 1990.
Comentarii prin facebook