După un început foarte bun de play-out, ACS Poli începe să se scufunde către Liga a II-a. Viitorul clubului ajunge însă să depindă de un antrenor care ar fi trebuit să ajungă la Timișoara, dar a fost refuzat pe motive puerile de un conducător de club care a dispărut demult din peisajul de pe Bega.
Retrogradarea care ar putea conduce și la desființarea clubului ACS Poli, care are datorii la stat de aproape zece milioane de lei. Considerat ca o adevărată finală pentru salvarea de la retrogradare, meciul cu Pandurii a fost tratat ca un amical de duzină, iar rezultatul de pe teren a fost mai mult decât just, în pofida celor două bare ale timișorenilor. Culmea, alunecarea pe tobogan se face exact în perioada în care guvernul a dat dezlegare finanțării cluburilor sportive, inclusiv fotbal, de la bugetele admnistrațiilor locale.
Înainte cu trei etape de finalul campionatului, cele trei echipe (Poli, Pandurii, Chiajna) care luptă pentru salvarea de la retrogradare aveau egalitate de puncte: 23. Poli are avantaj asupra celorlalte doua formații, fiind singura dintre cele trei care a terminat sezonul regulat cu număr par de puncte, nebeneficiind de rotunjirea punctajului. Or, primul criteriu la egalitate de puncte este chiar acesta. Un alt lucru interesant al celor trei etape este că fiecare echipă avea de jucat cu Mediașul. Chiajna a făcut-o și a pierdut. Etapa următoare, Gazul merge la Pandurii, iar în ultima etapă o primește la Mediaș pe Poli. Se poate spune așadar că Mediașul, cu Cristi Pusztai pe banca tehnică, e „arbitrul” acestui final de campionat.
După cum se vede, Mediașul a început fair-play această serie de jocuri, învingând acasă Chiajna, lucru extraordinar pentru Poli, care a rămas la același număr de puncte cu ilfovenii. Nu ar fi o supriză foarte mare, ca Gazul să obțină puncte chiar și la Pandurii în deplasare. Iar apoi, obosiți de atâtea meciuri (nu-i așa?), medieșenii să piardă în ultima etapă. Caz în care Poli poate evita chiar și barajul. Evident, mai trebuie să bată și deja retrogradata ASA, lucru care nu pare chiar ușor la modul în care se mișcă echipa. În fine, un singur lucru despre Cristi Pustai, omul care va „arbitra” acest final. În vara lui 2015, el trebuia să ajungă pe banca lui Poli. Nu l-a vrut însă managerul de la acea vreme, Daniel Stanciu, pentru un motiv cretin: lui Pusztai i-ar plăcea să bea. Un lucru neverificat, dar pe care Stanciu l-a împrăștiat. Oricum, măcar nu-i place să fure, lucru care nu se poate spune despre alții, inclusiv despre detractorii lui…
Comentarii prin facebook