Fără nicio îndoială, 1 decembrie 1918 a însemnat unul dintre puținele momente astrale ale României. Peste 100.000 de români, fără a fi chemați de „statul paralel” sau plătiți de strămoșii lui George Soros s-au adunat la Alba Iulia, acolo unde 1.228 de delegați din Transilvania și Banat au votat pentru Unirea cu Vechiul Regat. Trebuie totuși spus că acel 1 decembrie a fost mult favorizat de contextul mondial și de mai multe evenimente. Printre acelea și intrarea Statelor Unite în război. E vorba de exact aceeași țară căreia Liviu Drgnea și Călin Popescu Tăriceanu vor să-i declare război în numele neamestecului în treburile interne ale unei țări. Iată că în 1917, SUA s-au amestecat în treburile interne ale Europei și n-a fost rău, Cel puțin pentru România. Și a mai fost favorizat acel1 decembrie și de politica președintelui Wilson privind autodeterminarea popoarelor din fostul Imperiu Austro-Ungar. Asta așa, în spiritul adevărului istoric și pentru a vedea ce derbedei au ajuns să ocupe locurile II și III în statul român de astăzi.
Revenind la Marea Adunare de la Alba Iulia, aș îndrăzni să spun că acel moment seamănă, în Istoria României, cu Revoluția din 1989, dar și cu marile proteste din acest an. Sau chiar mai ales cu protestele din acest an. Fiindcă în decembrie 1989, mulți români au ieșit în stradă și din cauza mizeriei, foamei, frigului, nu doar pentru libertate. Ori la Alba Iulia s-a mers pentru un ideal, nu de foame. La Alba Iulia au participat fruntașii români din orașele și satele Transilvaniei și Banatului, oameni cu conștiință națională, cei care doreau un altfel de viitor pentru copiii lor. E adevărat și faptul că în anii următori, după ce în administrația din Ardeal și Banat au venit funcționarii corupți din Sudul țării, inclusiv din Teleorman, unora dintre participanții de la Alba Iulia le-a părut rău fiindcă n-au cerut o Românie federalizată. Dar astea sunt alte discuții…
La fel ca la Alba Iulia însă, și în acest an, românii care au ieșit în stradă au făcut-o pentru un ideal, nu de foame. Au ieșit, ca și atunci, pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Fiindcă la 99 de ani de la 1 decembrie 1918, România este divizată în două. Există o Românie progresivă care se uită spre Vest, care vrea să aducă modelul occidental în țară. Este acea Românie reprezentată de cei care au ieșit în stradă în acest an, acea Românie care își dorește cu adevărat un stat de drept, în care puterile statului să fie independente și, mai ales, să funcționeze.
Și mai avem o Românie retrogradă, pe alocuri medievală, a oamenilor cărora li se pare normal ca politicienii să fure fără a fi pedepsiți, ca baronul locului să fie deasupra legii. Mulți dintre ei cred că n-ar avea nimic nici măcar împotriva „jus primae noctis”, adiocă dreptul primei nopți a baronului, mai ales dacă se cheamă Liviu Dragnea. E adevărat și faptul că această Românie a fost bine spălată pe creier de propaganda politicienilor penali, care nu se dau la o parte de la nimic pentru a ajunge să controleze și Justiția. Inclusiv să se rățoiască la Statele Unite și Europa civilizată. E o Românie nostalgică după Ceaușescu și a lui „neimplicare în treburile interne”, o Românie care se uită mai degrabă spre Est decât spre Vest. O Românie care nu se gândește la viitorul copiilor ei și pentru care noțiuni precum „statul de drept” e ceva abstract. În schimb, e convinsă în imbecilități de genul „statul paralel”. Aici am ajuns la 99 de ani de la Marea Adunare de la Alba Iulia, la o mare coliziune între o Românie occidentală și una bizantino-balcanică.
P.S. Ca să vedeți unde a juns România după 99 de ani. La Alba Iulia au fost oameni de stat precum Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Octavian Goga, Emil Hațieganu, Vasile Lucaciu și alții. Azi, România e condusă de Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu, Șerban Nicolae etc. și ultimii, cu voia dvs., Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Să plângi sau să râzi?
Comentarii prin facebook